Votul salta potul Alegerile din noiembrie , ultimul mare biznis al anului

Votul salta potul

Alegerile din noiembrie , ultimul mare biznis al  anului

Eugenia Popescu

Intr-o Romanie in care un domn in pielea goala sau, ma rog, in chiloti- si fara fisa de observatie la “Balaceanca” -  anunta natiunea  ca va candida la cea mai importanta functie in stat , cea de premier, si partidul sau nu spune nu, cutez sa cred ca totul este posibil.Politica este impinsa, astfel, in zona derizoriului unde  uimirile sau falsele pudori nu mai  n-au ce cauta. Motiv pentru care toata lumea ar trebui sa recunosca faptul ca alegerile din noiembrie, pe care si  partidul domnului de care aminteam se  da de ceasul mortii, si nu  fara sansa, sa le castige,  sunt  de departe  afacerea anului.Si tot de departe le bate pe cele din iunie.La o adica, si locale si nenominale ! O afacere cu miza mare,  un biznis  care in final  va ferici pe toata lumea si-i va hrani   pe toti ,- de la printii pana la cersetorii democratiei romanesti. De la cetateanul de rand, cel  cu votul  si stampila, pana la marii sponsori - baieti destepti , regi ai asfaltului, al  imobiliarelor, ai retrocedarilor,  mafia cimitirelor,  a autorizatiilor de costructie etc. Si chiar daca  de scrutinul electoral  ne mai despart trei luni bune, mirosul banilor  pluteste in aer ca smog-ul la apusul soarelui. Ti se umple plamanul de el ! Simti prin toti porii  ca banul va circula cat de curand cu iuteala metroului  sica  toata lumea va apuca ceva – o bancnota de-o suta de parai, o sticla de ulei, un sac de cartofi, o mura, atentie , un fursec. Un combinat, un teren cu perspectiva, o asfaltare, un PUZ, o linie de creditare , un acces cat de mic la  sacul de bani europeni sau la cei pusculita  contribuabilului roman. Oricum nimeni, din aceasta ultima mare afacere a anului,  nu va pleca acasa  trist si angoasat .

Politica nu mai e de mult o chestiune de doctrina. E o afacere ca oricare alta in care bagi banul   si astepti sa iasa profitul. In care banul negru se invarte mai abitir ca ruleta. E o chestiune de oameni  trecuti prin toate , care simt oportunitatile si nu le lasa cu una cu doua sa scape . Politica nu-i  pension de fete mari, ci pension de maxima siguranta. Banul investit trebuie sa produca, ca d-aia l-ai investit. Si nu l-ai dat de pomana pe treptele bisericii In politica, falimentul nu are ce cauta. Ca daca politica ar fi adus si ponoase, nu doar foloase, s-ar fi ales demult praful de ea.! Daca ai ajuns in politica , nut e mai scoate nimeni. DNA-ul, nici nici atat! DNA-ul e un fel de agentie de publicitate.Te scoate in lume, te plimba putin si te mediatizeaza pe gratis.. Intr-o tara in care politica e cea mai profitabila investitie, singura care te face om sau face om din tine - un neica nimeni, un amarat acolo - trebuie sa fii cel putin nebun sa nu te bagi si tu. Macar o tura. Ca dupa aia, le stai pe toate. Si le ai pe toate.. Daca apuci un coltuc din puterea legislative om te faci.

 Legea si PR-ii de imagine

 Politica inseamna capatuiala. Totul este sa intri in ea Dar nu pentru asta ai tu parale si consultanti de imagine? Sa intri ! Legea spune ca ai dreptul la o campanie de 50.000 de euro.Dar nici nu-ti pune ghiara-n gat   daca ai cheltuit mai mult . Daca cineva trebuie sa iasa in paguba din aceasta afacere acela este fiscul . Asta nu apuca din biznisul anului decat praful de pe toba. Apuca doar cat zice la lege –impozitul pe  50.000 de euro de fes.  Restul, e la negru si e treaba  candidatului ! A partidului, a filialelor, a sponsorilor. Ca de-aia traim in Romania. Unde  nimeni nu sta in loc de lege. Mai ales la acest nivel si mai ales intr-un asa moment. Cand e rost de invartit parale ! Firmele de consultanta specializate in clienti politici si-au trimis deja PR-ii la inaintare cu oferte promotionale . “Nufarul” democratiei romanesti - firmele de consultanta - se rupe in figuri , se da in stamba si-n lameuri, incercand sa impuste francu’ de la  cei care aspira la dregatoriile uninominale.   Si nici nu-i greu. Candidatul abia asteapta. Candidatul este croit sa castige.  “Inotam intr-o mare noua”,  spune, din prima si la deruta, profesionistul in imagine. Parca tu nu stii!!!Pana acum te ascundeai pe lista si contai pe partid si pe campania nationala, asa cum era ea, mai buna mai proasta , nu trebuia sa depui un efort deosebit.Acum, neica, trebuie sa contezi in toate judetele , iar efortul candidatului este esential.  Ca unul-i Florinnnnnnnn Calinescu si doar una-i Zavoranca. “Esential”, dar cat?!   Domnul  cu imaginea se uita cu luare aminte la tine, te masoara  din cap pana-n crestet, zici ca vrea sa te  imbrace in sipci de brad,   te susceste, te rasuceste,   te fierbe la flacara mica-foc mocnit,  si-ti taie pe loc chitanta -“Suma maxima de cheltuit pe o campanie va fi de 400.000 de euro. O campanie pentru Parlament nu merita mai mult”,  pune omul “diagnosticul” , sugerandu-ti , fireste, ca se putea si mai rau.

 Bani negri pentru zile albe

Chiar daca ofertele altor firme sunt mai mici, ele depasesc cu mult limita legala.De altfel intrebat cat costa o campanie electorala pentru Parlamentul Romaniei  vicepresedintele PDL , dl. Cezar Preda ,   ne-o tranteste verde-n fata -“Ea va costa exact cati bani are candidatul.Daca ai 30.000 de euo, costa 30.000 de euro, daca ai 150.000 de euro, costa 150.000 de euro”.Ce lege , ce plafon? (Ca tot vor ei sa faca guvernul si sa conduca tara, in legea lor !!!)  Il contrazice,  asa,  de sanchi, presedintele Camerei Deputatilor, dl Bogdan Olteanu “Campania poate sa coste sute de mii de euro, .Singura problema este ca plafonul de cheltuieli, in campania electorala este de 50.000 de euro pentru fiecare candidat”. O fi , dar tine cont de plafon ? Dl Oteanu ,  ultimul pe lista, cu voia dv  !  Dl Olteanu este unul dintre liderii PNL, partid care si-a golit buzunarele cu mult peste ceea ce i-ar fi permis legea in campania locala din vara. Numai la Bucuresti, pentru “performanta” candidatului Ludovic Orban de a nu intra nici macar in turul doi al bataliei pentru Primarie partidul a cheltuit 145.000 de euro. Putin fata de banii investiti de catre PDL in aceiasi campanie!  Vasile Blaga, candidatul dreptei la Primaria Capitalei, a cheltuit 425.000 de euro si a pierdut Primaria si patru sectoare !!!  A zis ceva Curtea de Conturi?A zis altceva decat zice mereu in astfel de ocazii si anume ca toate celtuielile se incadreaza in limite normale .  A zis dl Olteanu , ca “ E illegal sa platesti atatia bani , chiar daca i-ai avea” Nu a zis ! Si  atunci ?  Discrepanta dintre   registrele partidelor si realitate  este  acceptata tacit de toata lumea.Altfel s-ar alege praful de afacere. In spatele  imaginii  de campanie, intre lege si nelege, stau sponsori, acei anonimi care baga bani la greu in partide, in cele mai multe cazuri in toate , mizand pe ele ca pe cai. La soroc, investitia se dovedeste una  profitabila.   Si pentru partide care isi vad sacii-n caruta, dar si pentru sponsori carora, din fonduri publice,  li se va inapoia sprijinul pana la ultimul banut Si cu profitul de rigoare , ca afacerea-i afacere. Cladita de bani nu tocmai curati, politica nu poate  sa fie, si din acest punct de vedere, decat o politica murdara. O afacere, nimic mai mult, din care s-au nascut, de-alungul anilor,  printii  democratiei de  Romania, toti baieti destepti, orientati, bazati.

Politicienii se dau in stamba si-n lameuri Eugenia Popescu

Cu mortul electoral in casa

Politicienii se dau in stamba si-n lameuri

Eugenia Popescu

O fi  politica don’soara aia de pe centura, toata-n smacuri si-n sclipici, cu ochii cat sarmaua pe TIR-isti, carduri si portofele, dar nici asa ! Pai, la ce se intampla azi prin politica romaneasca , pana si felinarul de prin stabilimentele de profil  s-ar  imbujoreze de rusina, iar periculoasele alea amarate de presteaza-n colt la Inter ar parea  fugite  dintr-o manastire de maici. Cu mortul electoral in casa, partidele si-au iesit cu totul din minti .Ideea ca s-ar putea alege praful de ciolan -  salarii barosane, pensioare asijderea,  viitor asigurat,  prezent si mai si, mertane, bodigarzi, privilegii, comisioane, vacante , deplasari, diurne, demnitati, plecaciuni, influenta, tocsouri,  Perier cu lamaie, Armani, Gucci, Versace, scoli de vara cu socializari  la malul marii, clubbing, shopping  Paris-Londra-State, licitatii, afaceri, tranzactii  in imobiliare, castiguri la bursa , trai-nineaca pe bani bugetari- ii fac sa joace totul pe o carte . Un fel de ruleta ruseasca. Scapa cine poate , se alege cine da mai mult din coate. Si daca timp de patru ani, bunul-simt sau macar simtul ridicolului n-a avut ce cauta in atat` de tulburata noastra clasa politica, acum   la caderea cortinei chiar ca nu mai e cazul.

Vrand sa ofere natiunii o “explicatie decenta “ pentru o posibila alianta “indecenta”, Micul Boc si Marele PD-L s-au prezentat in corpore la usa Cotrocenilor zgariind portile  sa intre in audienta la Zeus. Nu ca s-ar fi  dus sa sarute papucul -Doamne-Fereste, asa ceva nu intra in doctrina (am zis doctrina?) pedelistilor -  in speranta obtinerii iertaciunii pentru ceea ce politicienii, altii decat portocalii, au numit troc cu demnitati intre PD-L si PRM la Senat, ci  s-au dus pentru a oferi  presedintelui  “argumentele” care au stat  unei decizii cu cantec.  Lundu-ne de fraieri, PD-L-istii  incearca  pe romani arta imbrobodirii- strans-cat mai strans ca se schimba vremea- caruia ii serveste, acum la trei luni distanta de alegeri,  momeala  “distantarii de Cotroceni” . Si viceversa, presedintele intelegand in al doisprezecelea ceas si in sfarsit  ca  lipindu-se ca marca de scrisoare  de campania  unui  candidat PD-L la vreo dregatorie nu face decat sa joace, cu casa inchisa, rolul bolovanului atarnat de gat. Ca intre noi fie vorba, Vasile Blaga, candidatul portocaliilor la Primaria Capitalei , nu a pierit doar pe propria mana.L-a  ajutat presedintele cu amandoua.I le-a pus pe crestet si l-a tinut sub  apa.  Dar nici aceste amintiri care dor nu vor putea strica prietesugul de partid si de stat dintre cei doi . Faptul ca acum  ne “distantam” face parte tot dintr-un scenariu de campanie.E tot politica, e doar de ochii lumii .Adicatelea, Boc si ai lui au si ei demnitatea lor, pot spune –ia-uzi ia, “Nu cred ca relatia dintre noi si presedinte se pune in termeni de scuze”,  iau si ei decizii,   “vazand ca institutia prezidentiala este tarata involuntarin acest subiect am decis …” , spun si ei vorbele lor . Tonomatele din ei s-au gripat si mesterul a inghitit cheita.

Copiind modelul “Basescu-fata’n fata  cu dosarul ”, pesedistul Miron  Mitrea a demisionat din Parlamentul Romaniei punandu-se pe aceasta cale la dispozitia procurorilor . A demisionat  cu zgomot mare , exibandu-si in repetate randuri barbatia de macho, intr-un discurs teatral si radical, de-ai fi crezut ca-i pregatit sa renunte la viata si nici pe departe la imunitatea parlamentara de( numai!) trei luni. Pentru ca dl.Mitrea nu se retrage in munti si nici la manastire asa cum putea sugera neinitiatilor in ale strategiiei de campanie gestul domniei sale. Domnul Mitrea nu se retrage din nimic, pleca doar putin din Parlament .Se retrage la una din propietatile sale , poate chiar la cea din Austria, pentru a   pune la punct strategia de campania a partidului din care face parte si a sa personal, desemnarea  candidaturii domniei sale pentru un colegiul din Vrancea fiind deja batuta in cuie .  Ce a fost cu circul asta ? Ce sa fie  - politica made in Romania. Odata, ca sa  vada lumea, dar mai ales cea purtatoare de stampila,  ca dl.Mitrea are toate insemnele barbatiei puse, toate impreuna  si una cate una, la locul lor. E, cum ar veni,  barbat odata, votul cel putin al femeilor fiind ca si smuls. In al doilea rand, sa vada aceeasi  lumea ca unu-i Mitrea si altu-i    Nastase.Demisia, oricat de mica ar fi ea,  face diferenta .Si apoi  daca e sa calcam pe cadavre pentru a ajunge din nou in Parlament,  calcam   sip e ei sip e  ai nostri.Unde-i problema ?!!  Chiar unde-I ?Pana una alta, calcatura asta sanatoasa i-a adus dlui Mitrea un post de vicepremier in viitorul cabinet a premierului Mircea Geoana. Si  acesta , nu-i ultimul cabinet pe care politicienii ni-l coc.

Dorind sa vada natiunea ca s-a trezit de mult din morti si ea n-a bagat de seama, Theodor Stolojan , draga Teo, a aparut la televizor in chiloti  anuntand romanii ca ravneste la cea mai inalta demnitate in stat, cea de premier intr-un govern portocalui agreat de presedinte, mai mult chiar dispus sa-l investeasca  inainte de a se alege. Pe marginea acestei aparitii usor scandaloase , comentatorii s-au calcat pe condeie incercand sad ea episodului consumat  la  malul marii, s-au cum ar zice acelasi presedinte cu carlig la PD_L, pe malul “lacului rusesc”, conotatii dintre cele mai diferite.Unii au spus ca draga Stolo a luat teapa chiar de la propriul partid care si-ar fi trimis paparazzi pe urmele lui pentru a- i lua gatii. Ca portocalii se sfasie intre ei incercand sa salte pe o pozitie cat mai buna in viitorul executiv.Ca Vasile Blaga si Adiean Videanu ar fi in spatele acestei conspiratii, menita sa-l faca la imagine pe Stolojan. Altii, cred, ca din contra, gestul  europarlamentarului PD-L ar face parte dintr-o strategie electorala , marca Cotroceni, prin care se incearca  rebrenduirea lui “Stolo”, ca de acolo, din birourile prezidentiale,  i s-ar fi strigat ,de-a dreptul, biblic “ “Scoala, Lazar din mormand si umbla”.  Si ca Stolo- soldat disciplinat, nu numai ca a umblat, a si inotat, a dat declaratii, s-a prezentat romanilor apt sa ia de coarne taurul  guvernarii. Nu era la recuperari asa cum ar fi crezut romanii de la episodul de acum patru ani in care Basescu ii clatina de-asupra capului coliva , lacrimand ca dupa un film Indian .Nu zacea pe nasalie   ci zacea pe plaja, ca tot omu’ in chiloti si-n slapi.Ei, acum, nu  arta el a Silvester Stalonne,  in “Terminatorul “, nici  a Nicolaescu dintr-un  “Un comisar acuza”.Dar nici de lepadat nu era Era .tocmai bun de votat. Ce scenarii, ce strategii…Stolo  a vrut sa arate lumii ca inca mai poate si ca ar mai avea si cu ce. Ca pentru asta a trebuit sa se lase  la nudul gol,   examinat cu camerele de luat vederi   centrimetru cu centimetru nu mai conteaza cand e vorba de a te alege!!

Mari comici pe micul ecran Politica romaneasca , intre absurd si manelizare

Mari comici pe micul ecran

Politica romaneasca , intre absurd si manelizare

Eugenia Popescu 

noiembrie 2008

Dupa ce patru ani de zile a sustinut un guvern cu doar 15 la suta din sufragiile electorale,  facandu-i respiratie “gura la gura “ ori de cate ori isi dadea ochii peste cap, PSD-ul si-a propus sa-l  tranteasca acum, cu nici doua luni inainte de alegeri.Se tem liberalii  de valul de motiuni  la care va fi supus in aceasta legislatura? Nici vorba. Guvernul nu va cadea nici daca motiunile  le va fi  servite  ca digestivele -dimineata, la pranz si seara. Nici unul dintre jucatorii la ruleta politicii romanesti nu vrea sa cada Guvernul. Nu ar avea nicio noima. Partidele din opozitie se agata de putere cu disperarea inecatului de  pai.  Nedispunand de asul puterii pentru asi face publicitate intr-un an electoral inedit si complicat, cum sunt alegerile uninominale si decalarea “generalelor” de locomotiva “prezidentialelor”, partidele din opozitie folosesc prin recul Guvernul pentru a iesi la liman.Inventeaza premieri ca sa suplineasca lipsa  candidaturilor pentru Cotroceni,  fac presing la govern cu guverne din umbra , ameninta cu motiuni, isi ingroasa limbajul, fac spectacol. In tot acest joc, alegatorul nu are ce cauta. El nu conteaza. Dupa cum nici dezastrul din sanatate, din invatamant, din justitie, din administratie ,- teme preferate ale motiunilor-  nu conteaza. Totul e politica. Uneori fara noima. Pai ce altceva reprezinta acest bombardament de motiuni   decat mana cereasca pentru liberali. Ii scot in lume, ii plimba pe la tocsouri, le achita nota de plata pentru spatii publicitare costisitoare.   Vorbeste lumea despre ei,  de dimineata pana seara sip e gratis.  Ca vorbeste de bine sau de rau, nu conteaza. Scandalurile iscate acum de opozitie se aduna in tabara liberalilor  ca realizari, iar victimizarea, mai ales in pragul cedarii puterii,   e un spectacol care inca se joaca  cu casa inchisa in politica romaneasca. Iar daca prin absurd, Guvernulului  Tariceanu  ii va fi dat sa cada , atunci el  nu poate sa cada decat intr-un somn profund.

Ce poate fi mai absurd ,ce poate fi mai neproductiv decat sa vrei sa  dai jos un guvern care si asa va cadea  prin alegerile din noiembrie.De ce sa-i arati lui Tariceanu usa cand el si-a strans  bagajele,  este deja in hol si  se pregateste de plecare - pupa mana gazdei si  multumeste pentru tratatii.. Si nu doar PSD il vrea jos pe Tariceanu. PLD-ul s-ar face  frate si cu dracu’ numai  sa-i vada pe liberali pe nasalie. PRM-ul nu s-ar da nici el de-o parte,  anuntand deja ca va sustine toate motiunile dreptei. Si unii  si altii si-au pregatit numitia- ‘enspe motiuni simple si cea de cenzura pe teava.

Somniferul cu care mergi la sigur 

Toate motiunile abordeaza aceleasi teme din totdeauna  - agricultura, nivelul de trai, pensionarii, invatamantul, sanatatea, justitie, samd.  Nimic nou sub soare!  Difera, si doar pe ici pe colo , discursurile  -  in functie de partid si de mesajele pe care acesta vrea sa le transmita . Cu astfel de motiuni e batucit Executivul . Le-a fumat de mult pe toate, iesind din fiecare si de fiecare data  viu si nevatamat. Nici nu se putea altfel, motiunile fiind doar un fel de a arata obrazul guvernarii.Daca e gros il arati degeaba. Sau il arati in folosul tau. Oricum ar sta lucrurile , noile motiuni  vor oferi alesilor ceea ce au oferit dintotdeauna. Un fundal sonic odihnitor pentru un somn pe cinste .Daca va cadea in urma acestor motiuni, Guvernul lui Tariceanu nu poate decat sa cada intr-un somn bun. Ministri, harsiiti in astfel de tentative din care au iesit tot timpul la vopsea, vor motai  prin Parlament  pana trece circul. Ca vorba aia  “apa trece , pietrele raman!”.  Ce va putea oferi Parlamentul in aceasta sesiune decat circul motiunilor .Tot nimic. Nici vorba de legi pentru popor.Pentru ele nu prea mai e timp. O aritmetica simpla ne arata ca prezentarea si votarea unei motiuni –  proceduri care inghiti cam doua zile-   epuizeaza intreaga norma de lucru  saptamanala   a parlamentarilor. Ca acestia mai mult nu servesc, mai ales acum cand sunt prinsi pana peste cap cu campania electorala. Ca, vrei nu vrei,  “uninominalul” te vrea in teritoriu. Nu in Parlament. Acolo ajungi printre picaturi, chiar daca esti platit non-stop.

Scandalul care te scoate-n lume

Toata lumea stie ca  motiunile au fost dintotdeauna exeptionale oportunitati de imagine. Atat si nimic mai mult. Si desi toata lumea vrea alegeri chipurile  anticipate,  scopul  acestui demers ramane unul strict publicitar. Altfel nu se explica aceasta pofta tarzie a clasei politice de a darama guverne. Dar  si la televizor , ce sa tot spui si mai ales unde si cu ce prilej?  La mare ploua.Adio tabere de vara. Alea de de toamna , inca nu s-au inventat! La munte , e prapat. Nici la Bucuresti nu-i o vreme tocmai buna de  scos capu’afara. In Parlament, e altceva - nu te ploua , nu te ninge. La o motiune,mai ales daca ameninti ca s-ar putea transforma in una de cenzura, cand  vin stiristii si comentatorii  garla.Cu sunetisti , regizori de paltou, producatori cu tot! Si daca tot vin, nu ii poti lasa sa zaca intr-o plictiseala.Ca ti faci dusmani. Ca nu se deranjeaza nimeni  pentru discursurile tale nesarate privind starea natiunii,  nu –si  rupe  nimeni salele prin scaunele Parlamentului  si nu-si prapadeste nimeni  leafa pe la buffet .Chiar daca se dezbate o motiune, tot nu-i sufficient..Trebuie sa faci si tu ceva pentru media asta sastisita de discursuri si vrajeli academice. Media vrea scandal. Vrea   sa o  distrezi cumva, sa-I treaca  si ei vremea mai zglobiu.  Mai ales acum cand e musai sa-ti faci prieteni printre gazetari,  sa socializezi cu ei, sa ajungi sa iti zica pe nume, sa vada lumea ca esti pe bune cu  ei.

“Bagabondeala” care te stampileaza  

Ca sa ajungi  sa te tragi de sireturi cu un realizator TV,  care, baiat salon, te mai pomeneste si in afara spatiului propriu de emisie , la spatiile de emisie ale  prietenilor, prietenilor lui, trebuie te zbati si tu putin. Ca nici ei nu dau toate muraturile pe post.Trebuie  sa-i dai sit u un prilej bun de mediatizare . Si  ce alt prilej mai bun si mai la indemana   pentru a  te da in spectacol decat motiunile. Pomana curata, nu alta. Totul e sa stii sa profiti de pe urma lor. Dar mai ales sa stii ca motiunile nu sunt simpozioane stiitifice. Nici dizertatii pe teme de justitie, agricultura, nivel de trai, sanatate si ce-o mai fie ele prin hartoagele cu care te prezinti la microfon. Sunt oportunitati de imagine.Sunt show-uri . Ca“fara putina bagabondeala si-un pic de tupeu”, ca sa-l citez pe autoexilatul Marian Vanghelie , nu te  ia nimeni in seama .Fara scandal, fara mistocareala,  nu te da nimeni la televizor.  Politica se face dandu-te in stamba. Uita- te putin  la Geoana. Uite cum l-a inmuiat politica de a ajuns  om batran sa se puna  cu junele Mazare .Pai,  asta din urma, ca toti baietii social-democrati, vitorul de aur al  partidului  lui Nea Nelu,  cu gagici, motoare, vapoare. Fata in fata cu alegerile ,Geona a decis sa ter mine pana si cu ultimele  reminiscente de diplomat de cariera si  face  la disperare   spectacol. Jalnic!  In discursuri  “de cartier”,  neinspirate si  caznite,  toate aiureli cu care incearca sa tina piept noului val din politica romaneasca –un  soi de reinventare a lui Basescu pe vremea cand dadea sampania pe gat din picioare, in aplauzele unei multimi in delir.

Partidele isi trimit la incalzire candidatii Rerformarea clasei politice sau “chercherz la damme”

Partidele isi trimit la incalzire candidatii

Rerformarea clasei  politice sau “chercherz la damme”

Eugenia Popescu

 octombrie 2008

Dupa douazeci de ani de reformare a sistemului  politic, la startul alegerilor din acest an, inedite si complicate,  cu miza electorala mare , si-au anuntat candidatura pentru Parlament cam   aceleasi  categorii de personaje. Unele- si nu putine la numar, uzate, sarite cu mult din termenul de garantie,  personaj econtroversate  plimbate de la un partid la altul, bagate in afaceri tenebroase,  cu dosare deschise si inchise dupa cum s-a schimbat puterea, santajabile din oricare parte  i-ai privi, banuite  de a fi coloborat cu vechea securitate, cu administratia ceausista, dar si cu   mediile de afaceri de acum si nu numai curate,   oameni care se cer din nou la ciolanul guvernarii , desi   trecutul ,  si intr- o masura considerabila  si prezentul  i-ar   indemna sa se retraga, cat de cat onorabil, daca nu la  manastire  macar  la spendidele lor resedinte risipite in zonele exclusiviste ale lumii. Ceilalalti , reprezentand   noua generatie de politicieni, , lipsiti de doctrina dar dand pe-afara de ambitia si dorinta de a razbi prin orice mijloace,  smecherasi cu averi  colosale,  pe care   nici de-alungul a  trei generatii nu le-ar fi putut face in Occident,   isi etaleaza, in fata unui electorat  saracit si capiat de atata capitalism si democratie, bunastarea  si apucaturile cu  aroganta cu care impart bacsisul prin cluburile de fite dupa  ce au spart o lada de sampanie de 15 milioane sticla.   Cam astia ne sunt candidatii din aceasta toamna. Atat a putut naste politica romaneasca in doua decenii de  zbatere democratica si reformare politica.  Aceasta e “oferta de cadre” pe care au incropit-o, de bine de rau,  partidele,  dupa ce  au constatat ca  Zavoranca nu are  egal, ca Adrian Minune e deja prins cu guvernarea locala si ca guristul Salam  sau Minodora la Maxim se lasa greu din cale-afara.. 

Cat  despre  marii candidati la cea mai inalta dregatorie in stat , cea de premier , nu mai de reforma nu poate fi vorba.  Despre Tariceanu, candidatul liberarilor s-a spus  ca miroase de la o posta a benzina. Despre Mircea Geoana. “locomotiva” social democratiei in aceste alegeri,  ca miroase a “Primaverii” , cartierul fostei nomenclaturi burghezo- peceriste, locul de bastina al majoritatii politicienilor de stanga – de la Petre Roman pana la  Adrian Nastase. Despre Teodor Stolojan , omul presedintelui si cum altfel decat al PDL-istilor in cursa pentru guvernare, s-au spus vrute si nevrute.

Uns cu toate alifiile

A ce miroase Stolojan? A de toate !Contracandidatii domniei sale sunt necrutatori. Stolojan, spun ei, miroase a  valuta confiscata, a inflatie aberanta, a mineri “plantand panselute” in Piata Universitatii, a guverne daramate, a santaj , a privatizari personale in demnitatea celei mai inalte functii, cea de premier, a retrageri spectaculoase, incalcite si nicicand lamurite din alte curse electorale. Dupa doua decenii de politica, in care a avut si el parte de orele lui  astrale - negocierile din ‘92 cu sindicalistii, condusi atunci de Miron Mitrea,  pe marginea majorarii salariilor, fiind una dintre ele- din  politicianul Theodor Stolojan , demnitarul care poza in tehnocratul necrutator al anilor 90, n-a mai ramas  mare lucru.  Dupa ce a schimbat trei partide , tot atatia stapani si ,eventual, doctrine , Stolojan pare  sa se fi asezat la cuminte casa lui, adoptand postura de functionar disciplinat, de yes-man cu ochii atintiti spre Dealul Cotrocenilor . Multi spun ca  lansarea lui Stolojan in cursa pentru viitoarea guvernare, pe post de locomotiva,  ar face parte doar dintr-un  scenariu. Si  ca va veni timpul cand  Stolojan va face ceea ce stie mai bine sa faca - sa se imbolnaveasca din nou sis a se  retraga atunci cand ii va   cere   partidul. Lucru pe care l-a mai  facut ,si nu  fara succes, si in campania din 2004, dand posibilitate Aliantei Portocalii sa ajunga fara mari emotii la putere. Nu stim daca alegerea lui Stolojan este o solutie “tampita”, dar una complet neinspirata, cel putin din  perspective gradului de asteptare al romanilor, este cu siguranta.

Tradati  din dragoste de scaun

Nici Mircea Geoana nu-i de  ieri de azi in politica . S-a lansat inca din 1990 , fiind descoperit si avansat , treapta cu treapta, chiar  catre premierul de atunci Adrian Nastase caruia, doua decenii mai tarziu, in semn de adanca recunostint,a avea sa-i traga  scaunul de sub el si   presul de sub picioare. Ca asa e in politica ! In  1996,  la numai numai 37 de ani,  a fost numit ambasadorul României în Statele Unite, functie pe care si-o va pastra si dupa pierderea alegerilor de catre PSDR. S-a mai spus că după ce a aflat că Emil Constantinescu a câştigat alegerile, Mircea Geoană i-ar fi  trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi exprimat bucuria că, în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei româneşti” si ar fi primit in schimb mentinerea  sa  ca ambasador  la Washington .Deşi, în mai multe rânduri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, până acum nimeni n-a reuşit să producă dovada că ar fi existat.Controverse au fost si pe marginea averii lui Mircea Geoana, mai precis a conturilor in dolari, multi avizati pretinzand ca nu se puteau castiga atatia bani  ca bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care l-a avut ca ambasador în SUA.Controverse si la inlaturarea lui Nastase de la conducerea partidului - s-a vorbit, atunci,  despre tradari si prietesuguri cu cantec. Una peste alta, si Geoana este tot un om al trecutului, reformarea politica neavand relevanta nici in cazul domniei sale. De altfel, pe zi ce trece,  Geoana pare sa se confrunte tot mai acut cu agresivitatea si stilul de viata ale noii generatie de politicieni careia incearca sa-i tina piept intr-un mod care nu de putine ori il descalifica. Vezi petrecerea in stil hollyoodian de la implinirea a 50 de ani,   serile dansante care ii amintesc de ceaiurile tineretii, limbajul colorat de baiat de cartier, replicile  acide  la adresa opozitiei transmise in forma elaborat-necontrolata, simtind , la disperare,  ca numai astfel va putea ajunge si el in lumea „buna” a lui Mazare sau Vanghelie.

Petrolul,  politica si afacerile

Inceputurile carierei lui Popescu Tariceanu sunt legate mai degraba de media si de afaceri.A infiintat primul post privat de radio si  din 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial Citroen în România). A fondat Partidul  National Liberal, din care  avea sa devina, alaturi de Patriciu ,  pentru o scurtă perioadă, lider al PNL-Aripa Tânără. Ascensiunea sa in structurile puterii sunt legate de  câştigarea i alegerilor parlamentare din octombrie 1996 de către Convenţia Democrată Română (din care făcea parte şi PNL),  După câştigarea alegerilor prezidenţialein 2004  de către Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu Tăriceanu ca prim-ministru pentru a forma un guvern şi pentru a obţine o majoritatea în parlament.. În februarie 2005, este ales ca preşedinte a Partidului Naţional Liberal .Mandatul de premier a debutat cu un joc astenizant de-a demisia, despartirea definitiva de Traian Basescu,  facandu-se pe fondul unor abordari fundamental diferite a inundatiilor catastrofale din toamna lui 2005 si  a razboiului din Irak.   In aceeasi toamna  un ziar a declarat că la 9 aprilie 2004, Tăriceanu a cumpărat 10 milioane de acţiuni ale companiei Rompetrol, bazându-se pe informaţii obţinute din interior (de tip insider trading), acţiuni pe care le-ar fi vândut cu profit după ce a devenit prim-ministru. Băsescu a afirmat atunci că regretă că l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru şi l-a acuzat de parteneriat cu grupuri de interes economice. Aceasta suspiciune de colaborare cu „baietii destepti” a marcat serios mandatul primului ministru, facandu-i pe multi sa afirme ca Tariceanu miroase, printre multe altele, si  a petrol. Nici pentru Tariceanu, notiunea de reformare nu are temei. A ramas acelasi baiat „destept” , care se simte in domeniul afacerilor private ca  pestele in apa si  caruia i-a trebuit un mandat intreg  pentru a putea schimba o pereche de  Gucci  cu  pereche de cisme    si doar atunci cand alegerile erau iminente

Amneziile si marotele unui presedinte-jucator

Traian Basescu  da semnalul de deschidere a campaniei electorale

Amneziile si marotele unui presedinte-jucator

Eugenia Popescu

octombrie 2008

Abia dupa cateva ore de la rostirea in Parlament a Raportului privind starea natiunii, in studiourile postului public de televiziune , presedintele Traian Basescu si-a venit in fire. Si-a regasit hainele in care se simte in largul sau.Si-a regasit buna dispozitie, inegalabilul sau ras si  aplombul. Si-a gasit usurinta de a monologa , de a pune etichete , de a trece halucinant, fara sa clipeasca , peste declaratii mai vechi, peste  convingeri si gesturi, altele decat cele de azi, de a ingnora realitati inca vii in memoria colectiva. A vorbit din nou despre ceea ce stie mai bine –despre oligarhi, moguli, tonomate de presa.  A profitat de prezenta la microfonul natiunii platitoare de taxe TV , pentru a trimite, in sfidarea oricaror uzante constitutionale,  un mesaj explicit pe adresa judecatorilori de la Curtea de Apel. Si-a regasit deprinderea si placerea  de a face show. Nu neaparat pentru poporul  roman, ci mai degraba  pentru poporul electoral care-l iubeste . Pentru ca la momentul votului acesta sa stie cine e vinovat pentru dezastrul Romaniei, cine pe cine stampileaza si  de ce. Raportul privind natiunea a fost in ultima instanta un Raport electoral catre natiunea portocalie.Nici de asta data presedintele Traian Basescu nu a vrut sa fie presedintele tuturor romanilor.. Ar fi fost  plicticos din cale-afara , dovada ca la citirea raportului de dimineata ratingurile au intrat in moarte clinica si natiunea a motait pe  oriunde s-a aflat . Este   dincolo de orice speculatii, unul din principalele motive pentru care  pe seara  s-a cerut la TVR  . S-a grabit astfel sa  spulbera spaimele romanilor  care, timp de 50 de minute , cat a durat rostirea Raportului  in Parlament, au crezut ca  si-au  pierd presedintele.

La capatul unei guvernari pe care a nasit-o si  pe al carei premier l-a desemnat, presedintele Traian Basescu constata ca din celebrul “sa traiti bine” n-a mai ramas nimic.Romanii traiesc din ce in ce mai prost ,  intr-o tara care nu-si mai gaseste drumul. Raportul privind starea natiunii, rostit in fata unei sali  pe treisferturi goale, a fost necrutator , infatisand pe parcursul a 50 de minute de discurs o Romanie care supravietuieste poate doar printr-un miracol. De la coruptie , limbajul dublu al politicienilor, justitia ca principal abuz exercitat asupra cetatenilor, ineficienta totala  a autoritatii publice de a stapini fenomenele infractionale, pana la structura economiei- “una dintre cele mai înapoiate” din cadrul Uniunii Europene.-  sistemul de învatamânt , inechitabil  si nerelevant în raport cu economia si societatea viitorului.,criza profunda din sistemul de sanatate, generozitatea electorala care functioneaza in sistemul asigurarilor sociale si care pune in pericol sustenabilitatea sistemelor de pensii , dar si lipsa de transparenta in viata parlamentara si in actul de guvernare ceea face  ca nu de putine ori  Curtea Constitutionala sa devine principalul arbitru al scenei politice, nu a fost  nimic  omis sau iertat.  Cu mici exeptii !

Ce  n-a spus presedintele…

 In primul rand n-a spus ca actuala guvernare a fost unsa chiar de catre domnia sa, atunci cand i-a refuzat partidului iesit invingator in scrutinul din 2004 dreptul constitutional de a forma  guvernul. Tot domnia sa este responsabil de  pitrocirea  in laboratoarele Catrocenilor a “solutiei imorale”- atragerea la guvernare a PUR -   fara de care nu putea exista majoritatea parlamentara  si nici guvernul care- dupa cum spune azi presedintele -  a adus Romania in  sapa de lemn. Cu o dezivoltura aiuritoare , presedintele trece peste acest moment crucial  , jucand in picioare performantele   unor  formule guvernamentale – “Tariceanu 1” si “Tariceanu 2 “-  impuse de chiar domnia sa . Vorbeste despre dezastrul din  infrastructura. Dar vorbeste cu doua masuri.   “Remarc gravitatea faptului ca, pâna la acest moment, nu a fost transmis Comisiei Europene nici un proiect major în domeniul transporturilor, ceea ce înseamna ca România nu a fost capabila sa atraga nici macar un euro din cele peste 5,5 miliarde de euro care pot fi utilizate în constructia de autostrazi”, spune presedintele, dar uita sa spuna ca doi ani si mai bine Ministerul Transporturilor a fost gestionat de oamenii PD-ului si ca in general, PD-ul a avut mai mereu “monopolul” acestui minister. Vorbeste despre dezastrul din administratia publica , despre “precaritatea sistemului privind ordinea publica care a condus la luarea in stapanire a cartierelor ,  controlate de grupuri infractionale, clanuri de tip mafiot sau gasti de cartier.” , dar uita sa spuna ca pana in sfarsitul lui martie 2007, cu alte cuvinte o perioada consistent din mandatul actualului Executiv, Ministerul de Interne a fost condus de catre un PD-ist de marca – Vasile Blaga, cel care pleca din minister fara nici un regret , cu toate lucrurile puse in ordine (?!) si cu bonsai sai –“mari si frumosi” , sub brat. Vorbeste presedintele de dezastrul din Justitie si spune ca  principalul abuz cu care se confrunta românii în fiecare zi este coruptia. “Coruptia diminueaza încrederea românilor în fiabilitatea statului de drept, iar incapacitatea institutiilor statului de a raspunde acestui fenomen a ajuns sa puna sub semnul întrebarii chiar corectitudinea intrarii României în Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007”, dar uita sa o nominalizeze pe celebra dna Monica Macovei cea care a detinut pana la inceputul lui 2007  portofoliul Justitiei , tinand-o din scandal in scandal , La Educatie  si la   Sanatate, si la Ministerul Muncii, domenii  despre care afirma ca sunt” ineficiente, inechitabile , nerelevante, asezand Romania in coada tarilor europene”, s-au aflat tot ministri PD. Nu altii!.

 …Si ce nu uita sa spuna

Daca in speech-ul de miercuri dimineata, presedintele a renuntat , tinandu-se cu dintii de textul elaborat de catre consilierii sai, sa faca nominalizari, sa scoata la tabla actorii politici si  sa strige catalogul,   seara, la postul public de televiziune  a intors foaia . Nu se stie de ce presedintele a tinut sa se adreseze din nou electoratului. Poate i s-a spus ca discursul din Parlament nu a aruncat in aer ratingurile, ca mesajele la care trudisera “specialistii” domniei sale au fost impachetate intr-un  ambalaj prea  scortos, fara nerv si mai ales nervi, ca electoratul-fan  se lasa doborat de plictiseala  daca faci slalom cu el printre  formulari academice si reprosuri  in nota stilistica.. Poate PDL-istii au strambat din nas, cand Mircea Geona s-a simtit tot mai aproape de postul de premier   salutand  “disponibilitatea preşedintelui de a colabora cu un Guvern care va reprezenta voinţa electoratului”, si au avut nevoie de oarece clarificari in litera si spiritului presedintelui. Cert este ca Traian Basescu s-a intors si a redevenit el insusi , spre disperarea unora si satisfactia altora.Un “jucator”  care a tinut astfel sa  spulbere  speculaţiile potrivit cărora discursul său a devenit mai temperat în ultima perioadă. A vorbit din nou de oligarhi, moguli,  de grupuri de interese , de tonomatele de presa si tuturor romanilor le-a venit inima la loc. L-au recunoscut. S-a enervat, i-a sarit mustarul,  a invitat partidele politice "să nu facă din preşedinte o ţintă a atacurilor" pentru că va fi obligat să se implice în campanie pentru a se apăra. Natiunea a rasuflat usurata.El este ! A vorbit de tertipuri. Nu o data , ci de trei  ori , acuzand guvernul Tariceanu ca promoveaza cu buna stiinta legi cu elemente neconstitutionale sau ilegale. A profitat de prezenta la microfonul natiunii platitoare de taxe TV , pentru a trimite, in sfidarea oricaror uzante constitutionale,  un mesaj de asta data explicit pe adresa judecatorului de la Curtea de Apel,  care urma ieri sa se pronunte in legatura cu contestatia PRM fata de Hotararea de Guvern privind colegiile uninominale. Nu s-a sfiint, ci, mai degraba,  i-a placut  sa afirme ca hotararea este ilegala si daca judecatorul va spune altfel isi va concedia armata de specialisti juristi de la Cotroceni (!?)., dupa greutatea cu care l-a biruit,  nici nu prea il intelegea. Una peste alta, a fost si a ramas acelasi presedinte , atitudinea din Parlament fiind mai degraba o “scapare” pe care portocaliii   au decis, ieri seara , sa i-o ierte,   rasufland usurati  in fata micilor ecran .   

Criza economica sau criza de nervi ? Romania, intre raft si casa

 Criza  economica  sau criza de nervi ?

Romania, intre raft si casa

Eugenia Popescu

Aflat la Bruxelles, la lucrarile Consiliului Economic, nabadaiosul cuplu de partid si de stat, Tariceanu &Basescu,  s-a sucit cu 180 de grade  atunci cand a venit vorba de criza economica. Daca in urma cu doar o saptamana, cand bursele lumii se prabuseau una dupa alta, iar a noastra isi daduse deja ochii peste cap si primise sfantul maslu, cand monedei nationale i se  inhamasera la dric caii mascati, iar  BNR-ului  popii cei lacomi ii deschisesera deja psaltirea, pravila si evanghelia, una  dupa alta si toate dintr-data,  chiar si cu riscul de a supara Duhul Sfant si in loc de bine sa fie rau, cand oamenii incepusera sa-si scoata pe sest din banci  banii de coliva,   premierul Calin Popescu Tariceanu asigura natiunea, usor ravasita de samanta de scandal a neincrederii, ca Romania n-are nicio sansa sa fie  atinsa de criza economica.Nici macar cu o  floare!

O tarisoara mica, neinsemnata, neevoluata, nededulcita  la “subprodusele” bancare toxice , un teritoriu rupt de sistemele financiare ale lumii,  un popor , vai steaua lui,  pe care abia de-l dibuiesti pe harta lumii, un neica nimeni rupt in fund  n-are cum sa ajunga in clubul select al marilor puteri  atinse si ravasite fundamental de criza bancara , spunea premierul, fara sa se abtina in a face, in context si in plina campanie electorala,  si un “spirit de gluma”,  ei, draga, fireste ca altul decat cel cu Dorel pe santierul  americanilor de la Bechtel. Inegalabil, deci, la capitolul glume si glumite, premierul i-a indemnat romanii sa profite de nenorocirea prin care treceau americanii si sa-si cumpere o casa peste Ocean, aceasta fiind o oportunitate care nu trebuie iertata. Cu nici un chip.  O oportunitate din alea care merg singure  pe strada , noroc cu Tariceanu care ti-o arata si-ti spune “pe ea, Dorele, pe ea!”. Acum, drept este ca  lumea s-a obisnuit deja cu declaratiile extravagante ale  premierului  atunci cand vine vorba de economie,  tentata fiind mai degraba sa multumeasca Cerului  ca primul om in stat in materie de guvernare  nu stie prea multa economie si ca ministrul sau de finante  este membru al Uniunii Scriitorilor si nu al Asociatiei Generale a Economistilor din Romania.

Analgezice si  bariturice

La Bruxelles,insa,  Tariceanu a avut o relelatie. Doar una ?!.In primul rand a descoperit ca economia nu inseamna doar sistem bancar , ci in primul rand economie reala.  Dupa cum  singurii bani adevarati, cei pe care poti sa te bazezi la o adica, sunt banii din buzunarul tau, restul  fiind  constructii financiare si nimic mai mult, singura economie de luat in seama este cea reala. Nu aia de pe  la simpozioane, conferinte de presa, lansari de candidati sau  taieri de mot. Ci aia de  care depinde traiul tau. Or, din acest punct de vedere ,  romanul  traieste din criza in criza. De nervi , de altceva, dar traieste si nu bine.  Pretul alimentelor creste de la o zi la alta. Sticla de ulei are de cand se stie ea un litru , nici mai mult , nici mai putin, dar de la raft la casa  pretul e mereu altul. Cu cat coada e mai lunga, cu atat pretul e mai mare.Au loc reasezari . Un cos la supermarcket  iti termina chenzina sit e termina pe o luna intrega.  Se anunta scumpiri la toate utilitatile. Serviciile sunt din ce in ce mai proaste. Spitalele nu mai au ata de cusut si chirurgii  te inchid chinezeste. Uneori de tot! Ca e mai ieftin. Farmaciile nu mai au medicamente ca importatorii nu mai pot suporta diferenta de curs valutar , iar ministru Sanatatii nici atat. A dat in boala de cate  explicatii  a dat si tot nu a rezolvat nimic.  Gunoierii nu mai au benzina, maturatoarelor li s-a tocit tarnul, cioclii nu te mai ingroapa pe datorie , ca, deh, s-au aliniat si ei noilor reguli de creditare. Lumea nu se mai ajunge, toti tipa dupa lefuri mari. Parlamentul voteaza intr-o veselie majorari , sporuri, indemnizatii. Ca nu dau de la ei si  nu dau acum. Bugetul viitorului executiv este pe terminate, inainte de a fi conceput. O lume  care-si traieste clipa , ca-n vremea de razboi,  stiind ca viitorul nu le mai poate asigura  mare lucru. Eventual doar declaratii de presa  pe post de analgezice sau bariturice. Depinde de situatie ! Daca toate astea inseamna criza sau relaxare ramane de discutat. Oricum toate astea, cum s-or numi ele,  se intampla in Romania liberala a  domnului  Tariceanu , acesta  “minune” a Europei clocita  sub guvernarea de dreapta!!! Un miracol “imun la criza financiara  internationala ”, dupa cum ni se spunea in urma cu doar o saptamana,   in care, printre altele,  potrivit datelor Depozitarului Central- aproximativ 9,65 milioane de români şi-au pierdut cu până la 77% economiile investite în instrumente financiare, ca urmare a crizei economice mondiale. Intors de la Bruxelles,   premierul Tariceanu  a dat-o, fundamental,  la intors - “este clar ca ne indreptam spre un colaps economic “,  a grait dansul la inchiderea lucrarile Consiliului Economic, adaugand  “ca perspectivele unei crize economice sunt foarte serioase, iar bursele nu fac decat sa reactioneze la ceea ce se intampla in economia reala”. Ce o mai declara  azi sau maine  e o cu totul alta poveste. Ca una e Romania la ea acasa, dar mai ales  inainte de alegeri si alta e Romania  pe la reuniuni europene unde vorba aia “ce-am avut si ce-am pierdut”.Uninominalul, nici atat!

In batalia pentru castigarea alegerilor Visteria tarii e golita pana la ultimul banut

In batalia pentru castigarea alegerilor

Visteria tarii e golita pana la ultimul banut

Eugenia Popescu 

noimbrie 2008

In lupta pentru  castigarea alegerilor din noiembrie , guvernul  liberalului Calin Popescu Tariceanu are de departe avantajul puterii.Un avantaj decisiv. Cu toate pargiile guvernarii in mana ,  dreapta liberala isi permite sa faca ceea ce opozitia nu poate - sa treaca dincolo de  promisiuni si sa se prezinte la startul electoral  nu doar cu vorbe , ci cu fapte.  In timp ce opozitia inroseste microfoanele promitand in compensatie cresteri  tot mai aiuritoare –  la pensii,salarii, alocatii, ajutoare samd- liberalii au la dispozitie arma imbatabila a  ordonantele de urgenta si toata visteria tarii, pe care sunt decisi s-o goleasca pana la ultimul banut  numai ca sa castige alegerile. Fiecare liberal care lupta azi in transeele uninominalului- fie  la Bucuresti, fie in teritoriu -  poarta  in ranita detonatotul  bugetului Romaniei si  stie pe de rost lectia  pamantului parjolit. Asedierea electoratului si  ingenunchierea lui   are o singura miza - Victoria.  Chiar daca dupa  urmeaza potopul.

Pentru candidatii la alegerile parlamentare  din aceasta toamna , 1 octombrie, ziua in care se sarbatoresc batranii Romaniei, este pomana curata. Nu a fost nevoie nici macar de marketistii electorali ca ea sa existe.  Sa te tii festivitati, atentii, fursecuri, masline . Sa te tii  omagii, sa te tii rasfaturi. Fara numar. Basca un  potop de peste capetele  celui mai fidel si disciplinat electorat al tarii.Cel care de la ‘90 incoace,indiferent de iluzii si dezamagiri, si-a butucit palmele manuind stampilele. Ziua asta, in care cei mai amarati dintre amaratii Romaniei sunt bagati obligat la   aniversare precum cei mai norocosi dintre ei la proceduri si recuperari medicale, este  mana cereasca pentru politicieni.

Pensii de milioane ,  finantare de doi bani
Pot sa se  dea politicienii in stamba fara limite si fara a mai  apela la o “perdea” de marketing politic.  Pot sa dea drumul promisiunilor electorale, fara a fi nevoiti sa convoace congrese sau birouri politice.Pot intra in campanie electorala cu ce au ei mai consistent in programe.  Marirea pensiilor, promisiune prezenta  in orice program electoral, ca-i de dreapta , ca-i de stanga sau ca-i fara de doctrina, cum e cazul  peledistilor.Dupa ce s-au opus din rasputeri  maririi pensiilor, fiind nevoie, in acest sens, chiar  de interventia in forta a presedintelui Traian Traian, democrati liberalii vor acum sa castige  alegerile curtand in draci varsta a treia .Venind tarziu la masa pomenilor electorale, daca nu chiar la spartul targului, si lepadandu-se destul de greu  de   restrictiile emanate de la Cotroceni, PDL promite cea mai mare pensie pentru anul 2014 nu mai putin de 415 euro fata de 141 euro cat este in prezent . Liberalii ,  cu spatele blindat de majorarile ametitoare din timpul mandatului, se limiteaza la 350 de euro.  PSD-ul salta potul in chip radical  vorbind  de cresteri lunare a pensiilor, in raport cu indicele inflatiei , dar si despre acordarea celei de-a 13-cea pensii. Nu se stie  insa din ce sursa  financiare vor fi onorate   aceste  promisiuni.Nu conteza! In Camera Deputatilor, unde opozitia face cartile, a fost votata deja o lege prin care se acorda aceste cresteri incepand de la 1 ianuarie 2009,   viitorul executiv urmand sa gaseasca, cum o stii el,  un milion de euro. Si asta doar pentru inceput.

 Medicamentele liberalilor, frectie la un picior de  mort
Si  nu doar  sporirea pensiei  figureaza in  arsenalul  de seductie a varstei a treia. Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat, marti că plafoanele la farmacii pentru reţetele gratuite şi compensate vor fi desfiinţate prin hotărâre de Guvern incepand cu 1 octombrie.Ce inseamna  asta ? Isi ia omul reteta compensata de la doctor si cu ea intra glont in farmacie.”Buna ziua, buna ziua”  Aici, nu  tu coada , nu  tu omor,  bani pentru  compensate garla. “In orice zi, la orice ora”, zice  ministrul  Nicolaescu. Mai sa-l crezi ,  si n-ar fi prima oara. Anunţul i-a  lasat insa cu gura cascata atât pe reprezentanţii colegiilor medicilor, ai farmaciştilor, cât şi pe cei ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cea care ar trebui să deconteze reţetele. Ei spun că nu există bani pentru medicamente compensate la liber în farmacii şi că până în acest moment au fost consumaţi peste 80 la sută din cele 30.000 de miliarde de lei vechi, sumă alocată în acest an pentru reţetele gratuite şi compensate. Conducerea Colegiului Farmaciştilor din România susţine că nu se vor elibera reţete fără număr până când ministrul Nicolăescu nu va preciza sursa de finanţare. Cei din sistem spun ca si de asta data se va întâmpla ca în august 2004,( tot an electoral!) când toţi pensionarii au beneficiat de compensare de 90% pentru toate medicamentele, iar farmaciştii şi-au recuperat banii după doi ani şi jumătate, fără adaosuri.

Clopote electorale pentru batranii satelor

Ca tot e azi ziua pensionarilor, sa tragem si o concluzie .Romania este o tara imbatranita , o tara in care postasul nu mai pridideste cu drumurile.O tara in care o mare parte din populatie   este dependeanta de protectia sociala. O realitate care o se situeaza in coada Europei. Presedintele Romaniei Traian Basescu  nu scapa nici domnia sa prilejul de a peria putin varsta a treia , ca si pentru el bat clopotele electorale, si arata  acuzator catre  puterea  “oligarhilor “ care nu a reusit sa scoata lumea rurala din sate, capatuind-o pe la oras. Ca  pensionarul roman de la sate  merita alta soarta .Ca a venit timpul ca  acesta sa calce demn  si orasul sa-l  primeasca in aplauze. In realitate, lucrurile stau insa cam asa. Astazi la sate e sarbatoare mare , nu de alta dar e ziua intregii suflari a satului. Cu pensie sau fara , asistati  social sau muritori de foame, toti a batrani care urca , vai de mama lor,  cacarjiti, rosi de boli si nevoi , costisa catre biserica. Altii nu exista. Asa ca visul dlui Basescu nu are cum se implini. Cel putin din doua motive. Tinerii satului au luat de mult calea oraselor europene, iar in cele romanesti batranii nu vor ajunge nici macar in patru scanduri.Criza locurilor de ingropaciune nu a patruns inca la sate. 

LA NOTARIAT

LA NOTARIAT

 

 

Am fost azi la notariat.Unul mai ai cu mot. Pe strada Franceza.Il  tine un domn  de a fost  acum catva ani ministru secretar de stat pe  la justitie. Cladirea pe  afara sta sa se darame, ca toate casele din Centrul Vechi. Interiorul insa iti taie fata. Totul-marmura, mahon, oglinzi, ,dar si o nesfarsita scara din acelea interbelice - gen melc. Fara lift!! Pana sa ajung  la etajul 2, pe drum, m-am  imbarbatat zicandu-mi ca daca apuc usa notariatului primul lucru pe care-l fac e sa  imi fac testamentul. Ca poate ma mai cheama odata si sa fiu sigura ca nu las in urma treburi patrimoniale nerezolvate .  Biroul  dlui notar, impozabil,  cu masa ministeriala, cu fotolii toate in lemn si piele scumpa foc., cu rafturi nesfarsite pline  de carti legate la meserie, cu o colectie de plante care mai de care mai exotice , in fine cu tot felul de chestii si dichisuri  amintind de vremuri  si job-uri mai glorioase.  Din ce vorbeste lumea,astazi domnul  mai sta in atentia presei doar din cauza scandalului monstru pe care-l face oride cate ori RAAPPS  incearca sa-l dea afara din casa de protocol la care fireste ca nu mai are  dreptul de o gramada de ani.

 Intru la el cu recomandare, si ce recomandare!,desi  problema  mea o puteam rezolva  si  la notariatul din scara blocului de langa mine. E adevarat ca  intr-un timp de care nu dispuneam.Dar  cu nici un chip. Victima a aceleasi metehne romanesti, procedez in consecinta,  ascultand  si de asta data de glasul  cuscra-mii – nu te duci nicaieri fara o recomandare: fie ca te duci la pedichiurista , la doctor sau la cioclu.Ca nu degeaba traiesti in Romania. Cu toata recomandarea,  intru , croita bine, sa obtin ce vroiam.Ca intre noi fie vorba pe ici pe colo,prin maldarul de hartoage pe care le inghesuinsem intr-un dosar lucrurile nu stateau chiar OK, mai lipseau o foaie , un act, o copie, un aviz.Ma recomand  cu fermitatea si naturaletea celui ce  figureaza cel putin in „Who is who” sau  in „Top 500”. Omul, usor descumpanit, se ridica ceremonios si imi strange mana, invitandu-ma sa iau loc.

-O apa , o cafeluta ?

- La ora asta?, replic eu incercand o „aroganta” de mare fita. Nici pomeneala!, zic ca si cum apa se bea numai cand spune  cucul  cat e ceasul .  Dar ce bine ca va vad,cum ar veni "face to face",  schimb vorba si continui nedandu-i posibilitatea sa  se dumireasca ce vreau sa spun, incotro vreau sa bat.V-am vazut doar pe graba  si de departe  la Parlamnent , ca o perioada am lucrat...si las un suspans  cat pentru o respiratie si reiau

..._Dar, in fine, nu degeaba se spune ca teveul nu avantajeaza omul..

-Nu-i asa? replica cu graba  notarul, indreptandu-se cocoseste  in fotoliu .

Ochi de reporter de teren, (din ala harsiit, care trebuie sa faca din rahat bici si- in lipsa unui ceva-orice, se agata de  amanunte, facand din ele un roman, o poveste, o nuvela sau macar o stiruta) l-am ghicit din prima.  De cum am intrat pe usa. Omul bate bine de  60 dar se cazneste  sa arata cu mult mai tanar..Se  cazneste, se caneste si reuseste.  Una la mana.  Doi la mana – e din cale afara de calcat, apretat si parfumat ca sa  nu te duci cu gandul unde m-am dus si eu.

_Cum ar zice nenea Iancu poza e un moft- adauga vadit incantat si rade usor indecent

-Frumos de ingheata apa-n put,  ii tin eu isonul   la cea mai nesimtita plesneala.  uitand ca  sunt sarita bine de varsta la care il poti invoca pe Caragiale oricum si in orice situatie.

Dar am devenit amici.  Deja avem lecturi comune.   Basca prieteni comuni...

_M-a sunat Dan, imi spune, privindu-ma usor complice. A doua oara in jumatate de ora.Inteleg ca arde. Mi-a zis  care e problema .Se rezolva .In Romania se rezolva orice.Mai ales daca ai prieteni ! Asa ca Dan. Dar mai intai , ia spuneti-mi ce nazdravenii a mai facut Dan..Doamne , ce om!

 Aoleu , pana aici mi-a fost..Ce sa o mai lungesc..Eu nu stiam cine era Dan.Pur si simplu, habar nu aveam  cine este acel domn care l-a sunat pe notar cu rugamintea de a-i ajuta o amica buna.Adica pe mine!! Si asta dintr-un motiv extrem de simplu.Alergand dupa un notar , dupa cum va spuneam in criza de timp  mare, dar mare de tot ,am sunat-o pe  Doina, prietena mea, profesoara de fizica ,care mediteaza o groaza de copii de bani gata, dar fatalitate nici unul cu proptele parintesti in ale justitiei.Asa ca  amica mea Doina   a sunat-o pe amica ei Adina, doctorita pediatra,  la o policlinica privata. Teoretic cu relatii.Practic.cu  niciuna!   Amabila foc,  Adina a sunat-o pe amica Amalia , hair-stilista ei cu loc de munca in Dorobanti. Dar fatalitate, nici ea nu s-a descurcat  desi pune bigudiuri la toata spuma tabloidelor trecute , prezente si viitoare. Dar asa este cand nimic nu se leaga.  Hotarata,  l-a sunat pe frate-sau, Dan,vorba catavencilor, un VIP de VIP,  nu-l stiti voi!, iar eu cu atat mai putin, care a luat problema si telefonul  in mana si  l-a sunat pe  notarul in fata caruia  tocmai ma aflam.Si care-din nou fatalitate-iata ca  tinea mortis sa afle ce nazdravenii a mai facut Dan.Amicul Dan.Amicul nostru comun.

 ...Ei, si  acum sa va vad .Eu pe voi.Cu siguranta, va asteptati sa ies intr-un fel  sau,de ce nu?, ca in Caragiale din povestea asta..Nu, nu  s-a putut desi m-am rugat la toti sfintii din calendar sa se  intample ceva-orice care sa-l scoata pe notar din soptuosul lui birou.-secretara, telefonul, mobilul ,  de ce nu, chiar si  o necesitate... umana. Nimic din toate astea nu s-a intamplat..astfel  incat sa o pot suna pe amica Doina, care la randul ei s-a sune pe Adina, Adina pe Amalia , Amalia pe fratele ei Dan si inapoi... Ca in final sa aflu si eu cine amicul Dan.Cel cu „ recomandarea”.

Salvarea a venit de la un crampei de amintire care m-a strafulgerat ca si cand ma aflam in fata plutonului de executie, atunci cand „iti mai vezi odata viata”. Mi-am amintit, deci la milimetru de dezastru, spusele Doinei

-Draga nu stiu nici eu cine e Dan asta, fratele Amaliei, dar,  fa-ti  idee, are 17.000 de lei pe luna . Si nu e manelist.E pur si simplu pensionar!!!

Bingo! M-am intors catre notar si l-am privit contrariata  in ochii.

_Sunteti absolut sigur ca vreti sa discutam despre ceea ce dv numiti nazdraveniile domnului Dan ?.

Notarul nu s-a grabit cu raspunsul.si-a intors privirile catre exotica Gloriosa Superba  asezata chiar  langa fotoliu _unde de regula palavrageste cu amicii- si catre  frunzoasa Aglaonema, strajuind de-a dreapta-i mai ales cand vorbeste la telefonul fix, si mi-a replicat  aproape soptit:

  - Ei,  ne-am luat cu vorba si timpul trece.Hai sa vedem ce speta aveti si cum o rezolvam. Sa stiti insa  ca la   la noi legea e sfanta, iar actele facute de noi nu au fost niciodata atacate, a precizat de asta data cu glas ferm si tunator notarul, aplecandu-se ca un arc  asupra aglaonemei si aranjandu-i padurea de frunze  usor ciufulite.