Partidele
isi trimit la incalzire candidatii
Rerformarea
clasei politice sau “chercherz la damme”
Eugenia Popescu
octombrie 2008
Dupa douazeci de ani de reformare a
sistemului politic, la startul
alegerilor din acest an, inedite si complicate, cu miza electorala mare , si-au anuntat
candidatura pentru Parlament cam aceleasi
categorii de personaje. Unele- si nu putine la numar, uzate, sarite cu
mult din termenul de garantie, personaj econtroversate plimbate de la un partid la altul, bagate in
afaceri tenebroase, cu dosare deschise
si inchise dupa cum s-a schimbat puterea, santajabile din oricare parte i-ai privi, banuite de a fi coloborat cu vechea securitate, cu
administratia ceausista, dar si cu mediile de afaceri de acum si nu numai
curate, oameni care se cer din nou la ciolanul
guvernarii , desi trecutul , si intr- o masura considerabila si prezentul i-ar indemna sa se retraga, cat de cat onorabil, daca
nu la manastire macar la spendidele lor resedinte risipite in zonele
exclusiviste ale lumii. Ceilalalti , reprezentand noua generatie
de politicieni, , lipsiti de doctrina dar dand pe-afara de ambitia si dorinta
de a razbi prin orice mijloace, smecherasi cu averi colosale,
pe care nici de-alungul a trei generatii nu le-ar fi putut face in
Occident, isi etaleaza, in fata unui electorat saracit si capiat de atata capitalism si
democratie, bunastarea si apucaturile cu aroganta cu care impart bacsisul prin
cluburile de fite dupa ce au spart o
lada de sampanie de 15 milioane sticla.
Cam astia ne sunt candidatii din aceasta toamna. Atat a putut naste
politica romaneasca in doua decenii de zbatere
democratica si reformare politica.
Aceasta e “oferta de cadre” pe care au incropit-o, de bine de rau, partidele, dupa ce au constatat ca Zavoranca nu are egal, ca Adrian Minune e deja prins cu
guvernarea locala si ca guristul Salam sau
Minodora la Maxim se lasa greu din cale-afara..
Cat
despre marii candidati la cea mai
inalta dregatorie in stat , cea de premier , nu mai de reforma nu poate fi
vorba. Despre Tariceanu, candidatul
liberarilor s-a spus ca miroase de la o posta
a benzina. Despre Mircea Geoana. “locomotiva” social democratiei in aceste
alegeri, ca miroase a “Primaverii” ,
cartierul fostei nomenclaturi burghezo- peceriste, locul de bastina al
majoritatii politicienilor de stanga – de la Petre Roman pana la Adrian Nastase. Despre Teodor Stolojan , omul
presedintelui si cum altfel decat al PDL-istilor in cursa pentru guvernare, s-au
spus vrute si nevrute.
Uns cu toate
alifiile
A ce miroase Stolojan? A de toate
!Contracandidatii domniei sale sunt necrutatori. Stolojan, spun ei, miroase a valuta confiscata, a inflatie aberanta, a
mineri “plantand panselute” in Piata Universitatii, a guverne daramate, a
santaj , a privatizari personale in demnitatea celei mai inalte functii, cea de
premier, a retrageri spectaculoase, incalcite si nicicand lamurite din alte
curse electorale. Dupa doua decenii de politica, in care a avut si el parte de
orele lui astrale - negocierile din ‘92 cu
sindicalistii, condusi atunci de Miron Mitrea, pe marginea majorarii salariilor, fiind una
dintre ele- din politicianul Theodor
Stolojan , demnitarul care poza in tehnocratul necrutator al anilor 90, n-a mai
ramas mare lucru. Dupa ce a schimbat trei partide , tot atatia stapani
si ,eventual, doctrine , Stolojan pare sa se fi asezat la cuminte casa lui, adoptand
postura de functionar disciplinat, de yes-man cu ochii atintiti spre Dealul Cotrocenilor
. Multi spun ca lansarea lui Stolojan in
cursa pentru viitoarea guvernare, pe post de locomotiva, ar face parte doar dintr-un scenariu. Si ca va veni timpul cand Stolojan va face ceea ce stie mai bine sa
faca - sa se imbolnaveasca din nou sis a se retraga atunci cand ii va cere
partidul. Lucru pe care l-a mai facut ,si nu fara succes, si in campania din 2004,
dand posibilitate Aliantei Portocalii sa ajunga fara mari emotii la putere. Nu
stim daca alegerea lui Stolojan este o solutie “tampita”, dar una complet
neinspirata, cel putin din perspective gradului
de asteptare al romanilor, este cu siguranta.
Tradati din dragoste de scaun
Nici Mircea Geoana nu-i de ieri de azi in politica . S-a lansat inca din
1990 , fiind descoperit si avansat , treapta cu treapta, chiar catre premierul de atunci Adrian Nastase
caruia, doua decenii mai tarziu, in semn de adanca recunostint,a avea sa-i traga
scaunul de sub el si presul
de sub picioare. Ca asa e in politica ! In 1996, la numai numai 37
de ani, a fost numit ambasadorul
României în Statele Unite, functie pe care si-o va pastra si dupa pierderea
alegerilor de catre PSDR. S-a mai spus că după ce a aflat că Emil
Constantinescu a câştigat alegerile, Mircea Geoană i-ar fi trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi
exprimat bucuria că, în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul
democraţiei româneşti” si ar fi primit in schimb mentinerea sa ca
ambasador la Washington .Deşi, în mai
multe rânduri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, până acum nimeni n-a reuşit
să producă dovada că ar fi existat.Controverse au fost si pe marginea averii
lui Mircea Geoana, mai precis a conturilor in dolari, multi avizati pretinzand
ca nu se puteau castiga atatia bani ca
bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care
l-a avut ca ambasador în SUA.Controverse si la inlaturarea lui Nastase de la
conducerea partidului - s-a vorbit, atunci,
despre tradari si prietesuguri cu cantec. Una peste alta, si Geoana este
tot un om al trecutului, reformarea politica neavand relevanta nici in cazul
domniei sale. De altfel, pe zi ce trece,
Geoana pare sa se confrunte tot mai acut cu agresivitatea si stilul de
viata ale noii generatie de politicieni careia incearca sa-i tina piept intr-un
mod care nu de putine ori il descalifica. Vezi petrecerea in stil hollyoodian
de la implinirea a 50 de ani, serile
dansante care ii amintesc de ceaiurile tineretii, limbajul colorat de baiat de
cartier, replicile acide la adresa opozitiei transmise in forma elaborat-necontrolata,
simtind , la disperare, ca numai astfel
va putea ajunge si el in lumea „buna” a lui Mazare sau Vanghelie.
Petrolul, politica si afacerile
Inceputurile carierei lui Popescu Tariceanu sunt legate mai degraba de
media si de afaceri.A infiintat primul post privat de radio si din 1993 este partener asociat la Automotive
Trading Services (importator oficial Citroen în România). A fondat Partidul National Liberal, din care avea sa devina, alaturi de Patriciu , pentru o scurtă perioadă, lider al PNL-Aripa
Tânără. Ascensiunea sa in structurile puterii sunt legate de câştigarea i alegerilor parlamentare din
octombrie 1996 de către Convenţia Democrată Română (din care făcea parte şi
PNL), După câştigarea alegerilor
prezidenţialein 2004 de către Traian
Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu Tăriceanu ca prim-ministru
pentru a forma un guvern şi pentru a obţine o majoritatea în
parlament.. În februarie 2005, este ales ca preşedinte a Partidului Naţional
Liberal .Mandatul de premier a debutat cu un joc astenizant de-a demisia, despartirea
definitiva de Traian Basescu, facandu-se
pe fondul unor abordari fundamental diferite a inundatiilor catastrofale din
toamna lui 2005 si a razboiului din
Irak. In aceeasi toamna un ziar a declarat că la 9 aprilie 2004,
Tăriceanu a cumpărat 10 milioane de acţiuni ale companiei Rompetrol,
bazându-se pe informaţii obţinute din interior (de tip insider trading),
acţiuni pe care le-ar fi vândut cu profit după ce a devenit prim-ministru.
Băsescu a afirmat atunci că regretă că l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru şi
l-a acuzat de parteneriat cu grupuri de interes economice. Aceasta suspiciune de colaborare cu „baietii
destepti” a marcat serios mandatul primului ministru, facandu-i pe multi sa
afirme ca Tariceanu miroase, printre multe altele, si a petrol. Nici pentru Tariceanu, notiunea de
reformare nu are temei. A ramas acelasi baiat „destept” , care se simte in
domeniul afacerilor private ca pestele
in apa si caruia i-a trebuit un mandat
intreg pentru a putea schimba o pereche
de Gucci cu pereche de cisme si
doar atunci cand alegerile erau iminente 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu