LA NOTARIAT

LA NOTARIAT

 

 

Am fost azi la notariat.Unul mai ai cu mot. Pe strada Franceza.Il  tine un domn  de a fost  acum catva ani ministru secretar de stat pe  la justitie. Cladirea pe  afara sta sa se darame, ca toate casele din Centrul Vechi. Interiorul insa iti taie fata. Totul-marmura, mahon, oglinzi, ,dar si o nesfarsita scara din acelea interbelice - gen melc. Fara lift!! Pana sa ajung  la etajul 2, pe drum, m-am  imbarbatat zicandu-mi ca daca apuc usa notariatului primul lucru pe care-l fac e sa  imi fac testamentul. Ca poate ma mai cheama odata si sa fiu sigura ca nu las in urma treburi patrimoniale nerezolvate .  Biroul  dlui notar, impozabil,  cu masa ministeriala, cu fotolii toate in lemn si piele scumpa foc., cu rafturi nesfarsite pline  de carti legate la meserie, cu o colectie de plante care mai de care mai exotice , in fine cu tot felul de chestii si dichisuri  amintind de vremuri  si job-uri mai glorioase.  Din ce vorbeste lumea,astazi domnul  mai sta in atentia presei doar din cauza scandalului monstru pe care-l face oride cate ori RAAPPS  incearca sa-l dea afara din casa de protocol la care fireste ca nu mai are  dreptul de o gramada de ani.

 Intru la el cu recomandare, si ce recomandare!,desi  problema  mea o puteam rezolva  si  la notariatul din scara blocului de langa mine. E adevarat ca  intr-un timp de care nu dispuneam.Dar  cu nici un chip. Victima a aceleasi metehne romanesti, procedez in consecinta,  ascultand  si de asta data de glasul  cuscra-mii – nu te duci nicaieri fara o recomandare: fie ca te duci la pedichiurista , la doctor sau la cioclu.Ca nu degeaba traiesti in Romania. Cu toata recomandarea,  intru , croita bine, sa obtin ce vroiam.Ca intre noi fie vorba pe ici pe colo,prin maldarul de hartoage pe care le inghesuinsem intr-un dosar lucrurile nu stateau chiar OK, mai lipseau o foaie , un act, o copie, un aviz.Ma recomand  cu fermitatea si naturaletea celui ce  figureaza cel putin in „Who is who” sau  in „Top 500”. Omul, usor descumpanit, se ridica ceremonios si imi strange mana, invitandu-ma sa iau loc.

-O apa , o cafeluta ?

- La ora asta?, replic eu incercand o „aroganta” de mare fita. Nici pomeneala!, zic ca si cum apa se bea numai cand spune  cucul  cat e ceasul .  Dar ce bine ca va vad,cum ar veni "face to face",  schimb vorba si continui nedandu-i posibilitatea sa  se dumireasca ce vreau sa spun, incotro vreau sa bat.V-am vazut doar pe graba  si de departe  la Parlamnent , ca o perioada am lucrat...si las un suspans  cat pentru o respiratie si reiau

..._Dar, in fine, nu degeaba se spune ca teveul nu avantajeaza omul..

-Nu-i asa? replica cu graba  notarul, indreptandu-se cocoseste  in fotoliu .

Ochi de reporter de teren, (din ala harsiit, care trebuie sa faca din rahat bici si- in lipsa unui ceva-orice, se agata de  amanunte, facand din ele un roman, o poveste, o nuvela sau macar o stiruta) l-am ghicit din prima.  De cum am intrat pe usa. Omul bate bine de  60 dar se cazneste  sa arata cu mult mai tanar..Se  cazneste, se caneste si reuseste.  Una la mana.  Doi la mana – e din cale afara de calcat, apretat si parfumat ca sa  nu te duci cu gandul unde m-am dus si eu.

_Cum ar zice nenea Iancu poza e un moft- adauga vadit incantat si rade usor indecent

-Frumos de ingheata apa-n put,  ii tin eu isonul   la cea mai nesimtita plesneala.  uitand ca  sunt sarita bine de varsta la care il poti invoca pe Caragiale oricum si in orice situatie.

Dar am devenit amici.  Deja avem lecturi comune.   Basca prieteni comuni...

_M-a sunat Dan, imi spune, privindu-ma usor complice. A doua oara in jumatate de ora.Inteleg ca arde. Mi-a zis  care e problema .Se rezolva .In Romania se rezolva orice.Mai ales daca ai prieteni ! Asa ca Dan. Dar mai intai , ia spuneti-mi ce nazdravenii a mai facut Dan..Doamne , ce om!

 Aoleu , pana aici mi-a fost..Ce sa o mai lungesc..Eu nu stiam cine era Dan.Pur si simplu, habar nu aveam  cine este acel domn care l-a sunat pe notar cu rugamintea de a-i ajuta o amica buna.Adica pe mine!! Si asta dintr-un motiv extrem de simplu.Alergand dupa un notar , dupa cum va spuneam in criza de timp  mare, dar mare de tot ,am sunat-o pe  Doina, prietena mea, profesoara de fizica ,care mediteaza o groaza de copii de bani gata, dar fatalitate nici unul cu proptele parintesti in ale justitiei.Asa ca  amica mea Doina   a sunat-o pe amica ei Adina, doctorita pediatra,  la o policlinica privata. Teoretic cu relatii.Practic.cu  niciuna!   Amabila foc,  Adina a sunat-o pe amica Amalia , hair-stilista ei cu loc de munca in Dorobanti. Dar fatalitate, nici ea nu s-a descurcat  desi pune bigudiuri la toata spuma tabloidelor trecute , prezente si viitoare. Dar asa este cand nimic nu se leaga.  Hotarata,  l-a sunat pe frate-sau, Dan,vorba catavencilor, un VIP de VIP,  nu-l stiti voi!, iar eu cu atat mai putin, care a luat problema si telefonul  in mana si  l-a sunat pe  notarul in fata caruia  tocmai ma aflam.Si care-din nou fatalitate-iata ca  tinea mortis sa afle ce nazdravenii a mai facut Dan.Amicul Dan.Amicul nostru comun.

 ...Ei, si  acum sa va vad .Eu pe voi.Cu siguranta, va asteptati sa ies intr-un fel  sau,de ce nu?, ca in Caragiale din povestea asta..Nu, nu  s-a putut desi m-am rugat la toti sfintii din calendar sa se  intample ceva-orice care sa-l scoata pe notar din soptuosul lui birou.-secretara, telefonul, mobilul ,  de ce nu, chiar si  o necesitate... umana. Nimic din toate astea nu s-a intamplat..astfel  incat sa o pot suna pe amica Doina, care la randul ei s-a sune pe Adina, Adina pe Amalia , Amalia pe fratele ei Dan si inapoi... Ca in final sa aflu si eu cine amicul Dan.Cel cu „ recomandarea”.

Salvarea a venit de la un crampei de amintire care m-a strafulgerat ca si cand ma aflam in fata plutonului de executie, atunci cand „iti mai vezi odata viata”. Mi-am amintit, deci la milimetru de dezastru, spusele Doinei

-Draga nu stiu nici eu cine e Dan asta, fratele Amaliei, dar,  fa-ti  idee, are 17.000 de lei pe luna . Si nu e manelist.E pur si simplu pensionar!!!

Bingo! M-am intors catre notar si l-am privit contrariata  in ochii.

_Sunteti absolut sigur ca vreti sa discutam despre ceea ce dv numiti nazdraveniile domnului Dan ?.

Notarul nu s-a grabit cu raspunsul.si-a intors privirile catre exotica Gloriosa Superba  asezata chiar  langa fotoliu _unde de regula palavrageste cu amicii- si catre  frunzoasa Aglaonema, strajuind de-a dreapta-i mai ales cand vorbeste la telefonul fix, si mi-a replicat  aproape soptit:

  - Ei,  ne-am luat cu vorba si timpul trece.Hai sa vedem ce speta aveti si cum o rezolvam. Sa stiti insa  ca la   la noi legea e sfanta, iar actele facute de noi nu au fost niciodata atacate, a precizat de asta data cu glas ferm si tunator notarul, aplecandu-se ca un arc  asupra aglaonemei si aranjandu-i padurea de frunze  usor ciufulite.