Marie Jeanne , o fata de tara cu pelicanol la cine trebuia

Marie Jeanne Ion nu era chiar un neica-nimeni al anilor '97, atunci cand lucra la departamentul politic al cotidianului Cronica Romana.Dimpotriva, in acele vremuri, cand sef peste publicatie era Horia Alexandrescu, un ins uns cu toate alifiile lumii si ceva (esential!) pe de-asupra si a carui exigenta in a-si alege ziaristele pe " politic" devenise de-a dreptul legendara, acceptarea lui Marie Jeanne in echipa redactionara, condusa cu o mana de fier de Nely Lukian, nu era rezultatul unui casting de fete mari.Era intr-un fel exceptia care confirma regula. Marie Jeanne nu era nici fatoasa si nici fitioasa. Era o tipa stersa, usor masiva , genul acela de fata de tara care schimbase peste noapte sapaliga cu pixul si pentru care asezarea virgulei in alt loc decat intre subiect si predicat era la fel de implacabila precum destinul.Una peste alta, o fata facuta sa duca cu simt de raspundere tava cu cafele si sa manuiasca cu destoinicie pamafutul de praf...Aparent, ar spune cunoscatorii (si nu vad de ce ar spune altfel) si in nici un caz pentru mult timp. Dovada , Marie Jeanne nu a afisat pentru mult timp fustele acelea clos care ii conturau in dusmanie masivitatea si nici cositele blonde pe care luni bune dupa angajare si le purta inca in cozi.Nu stiu cand anume a fost inclusa printre "stelele" marii rapiri din Irak , stiu insa ca a venit o zi in care Marie_Jeanne a inceput sa frecventeze croitoria lui Botezatul si cizmaria lui Albu, sa sara cu nonsalanta si fara nici un fel de explicatii peste "sedintele de macheta" ale sefului si sa predea marfa atat de tarziu incat ceasul tiparului de la Casa Scanteii isi potrivea curgerea doar dupa ea. Cred ca in acel moment meseriasii din breasla au inceput sa scrie si pentru ea scenariul celei mai mari si controversate rapiri...Gurile rele spun ca dupa consumarea "peliculei" Marie Jeanne s-a facut pe repede inainte femeie de casa si ca duminica de duminica poate fi ascultata cantand in corul bisericii Sfantul Spiridon ,privind cu o oarecare melancolie cand spre catapeteasma cand peste drum la sediul in care a functionat o data Cronica Romana, ziar care care a facut dintr-o fata de tara o stea de cinema.