Bamboo-ul odraslelor de bani gata si RFG-ul copiilor fara parale

Bamboo-ul odraslelor de bani gata si RFG-ul copiilor fara parale
Eugenia Popescu


Pana si pe la periferiile Bucurestiului, noptile sunt vesele. Din ce in ce mai vesele, cu cat orele se fac mai mici. Sigur ca bairamurile de aici, din scarile blocurilor, din boscheti sau de pe capotele masinilor nu se compara cu petrecerile de fite, care au innebunit lumea buna, cu birtul din colt, unde se da pe caiet mancare la tot cartierul, nu se compara cu Bamboo-ul beizadelelor, acolo unde, deunazi, un afacerist celebru a “spart”, zice-se, de ziua lui 40.000 de euro. Si nici n-a spart mult la cata Vip-araie s-a perindat pe-acolo. Cheful, presarat cu animatoare goale, travestiti si lautari si onorat de vreo 300 de prieteni, doar unul si unul, miliardari si ei, a adus la “gura” piscinei, potrivit tabloidelor, beizadele celebre - Alin Cocos, fiul vitreg al primei blonde a tarii, Lenuta Udrea, Poponet, un alt burlac faimos, celebrul Boschet, cuplat cu nu stiu ce mare “trupista” a noului val de vedete (am zis vedete?), dar si junele Erbasu, un alt playboy de Bucuresti, rupandu-se si asta in figuri (bine ca tata-sau nu-l mai poate vedea!), sora lui Moni (cum care Moni? Moni a lui Iri, draga!), domnisoara Gabor a mica. Mica, mica, dar – dupa cum facea “lipeala” la piscina – croita rau si asta sa puna mana pe “finantele” vreunui june din cercul celor capatuiti, puzderie de don’soare, una mai hamesita ca alta, sampanie pusa la gheata-n piscina, artificii cat pentru un revelion, in Piata Constitutiei, frisca si dulcegarii cat pentru o pelicula “hot” de ’enspe ore.
Ei, asa ceva, atat banet si atata lume buna nu vei vedea prin mahala… Lamborghini, masina aia de 400.000 de euro, facuta praf in ziua in care a fost scoasa din garaj pentru a matura trotuarul cu ce s-a gasit pe el si, din nefericire, erau si oameni, care acum sunt oale si ulcele, sau Ferrari ala de un milion de euro, un fel de masina de facut piata a tot mai multor afaceristi, nu a fost achizitionata de niciun baiat de cartier. Momentan. Or fi ei, prin comparatie, baieti fara parale, dar nici astia nu mai merg cu Dacia sau in Logane. Se dau si ei in “bunaciuni”, dar nu sar de mana a doua. Si se opresc la 10.000 de euro. Cel mult! Si daca primarii s-au invrednicit si, in cinstea “localelor” din primavera, au asfaltat aleile dintre blocuri, iesitul la plimbare e ca un zbor cu o aeronava low-cost. Nu stii daca, odata plecat, te mai si intorci – in papuci de casa sau in sipci de brad. In plus, toarna numai adrenalina, cu caldarea, in bietele bunici, in mamele cu copiii prin caruturi sau in brate, in batranii pentru care si trecerea drumului in plin weekend e o aventura, pe care poate doar la tinerete sa fi vrut sa o incerce. Carosabilul a devenit pista de raliu, pe care baietii cu masinile turate la maximum (si la Maximus!) alearga mai sa aprinda asfaltul sub roti. Si la urma-urmelor, de ce ar face ei altfel?! Pai ce, ei sunt mai prosti decat ai lui Oprescu? Da, Sorin Oprescu, doctorul ala pentru care nu a plecat lumea in concediu pana nu l-a vazut votat si inscaunat in fotoliul din cladirea aia de pe bd. Elisabeta, vizavi de Cismigiu. I-au pasat municipalitatii si, implicit, primarului general de cosmarul in care au aruncat orasul, atunci cand au inchis orasul, cand l-au strans de gat pentru a face loc raliului ala, care timp de o saptamana a tocat nervii bucurestenilor, iar in week-end i-a omorat cu totul? Nu i-au pasat, dar chiar deloc. Pai, unde s-a mai vazut in Europa asta in care guvernantii ne-au rostogolit fara sa ne fi clintit un milimetru spre ea, autoritati care sa-si puna la bataie centrul Capitalei, pentru ca lumea bunaaaa!! sa se dea cu masinile. Pe nervii oamenilor. Intr-un dispret suveran. Asa ca, de ce sa ne mai miram ca, in lipsa de autoritate, de lege (inclusiv a bunului simt), de aplicarea ei, cam toata lumea, cu buletin sau nu de Bamboo ori Ferentari, face ce vrea.
Cam pe cand in Bamboo se incinge malaiu in Vip-uri, in RFG-ul Bucurestiului, Rahova-Ferentari-Giurgiului, dar si in alte mahalale, incepe fiesta. Incepe cu o bere, doua, noua si cu un pumn zdravan de seminte. Muzica e pe gratis, ca din carciumioarele situate sub balcoanele oamenilor se revarsa-n valuri. Har, Domnului, DJ-ul are pe alese, lipsesc doar Bach si Beethoven. In rest, de toate! Spre miezul noptii, petrecerile sunt in toi si baietii trec pe lucruri mai serioase. Un raliu, o “linie”, o prospatura scoasa la produs… Nu pe centura, ci pe capota masinii. Pe care se nimereste, pe care cade magareata in noaptea aia. Proprietarul masinii priveste cu spaima, dar tace cu prudenta. Politia domnului David si-a terminat demult programul. Ea patruleaza doar ziua in amiaza mare, si atunci cu mare fereala, in locuri aglomerate, doi-trei intr-o masina, toata doar “incredere si siguranta”, bagati unii in altii, ca lumea-i rea si nevricoasa. Domnul ministru David vine si domnia-sa din lumea vesela a Iasului, asa ca intelegere la dansul cat cuprinde. Aparitiile tanarului ministru sunt contemporane inundatiilor, atunci cand se caznea la stirile de seara sa iasa din Armani, Gucci si Vuitton si sa se introduca in cizme cazone si manta de ploaie, iar prestatia domniei-sale, de-o discretie de fata mare. Subalternii dlui David, maicute in uniformele Ministerului Internelor si Reformei Administrative, isi vad de-ale lor. Ca nici seful nu se omoara! Omor e doar pe sosele, unde nu se mai respecta demult nicio lege, decat cea a junglei, omor e pe strazile marilor orase, de unde scapa doar cei iubiti de Cel de Sus. Crime, trafic cu de toate si cu te miri ce, incendieri, rafuieli intre bande rivale, orase intrate cu totul pe mana mafiilor locale –Craiova este poate cel mai semnificativ exemplu de acest fel, dar si Timisoara, acolo unde clanurile tiganesti au pus mana prin jaf si teroare pe casele oamenilor, cartiere intregi in care legea o fac camatarii, proxenetii, delincventii cu masterate la “sorbona” puscariilor, in penitenciare de maxima siguranta, locuri tot mai multe in care oamenii nu ies din casa dupa caderea intunericului nici ca sa urce in Salvare, oameni timorati, lasati in voia sortii si la mana ticalosilor. Dimineata din scarile blocurilor, de pe alei, din ghene femeile de serviciu strang seringile cu farasul si cioburile cu sacul… Oamenii asteapta in dosul perdelelor ca femeia sa isi termine treaba si coboara speriati. “Nu vreau sa ma puna nimeni martor!”, explica un batran iesit dupa lapte. “Stai linistit, tataie, ca politia nu a mai dat pe-acilea de cand s-a spart apartamentul de la 8. Si sa tot fie de atunci!!”, il linisteste femeia, aruncand cu o caldare mizeriile lasate de betivi dupa cheful de peste noapte. Si in Bamboo s-a spart cheful, odata cu zecile de mii de euro. Si pe acolo, tot din astea – cioburi de un milion bucata, resturi de tort, sampanii de milioane golite doar de-un gat si trabucuri de alte milioane aprinse doar de-un fum…