Marean, intre stanga fara parale si intelighentia fara valoare

Marean, intre stanga fara parale si intelighentia fara valoare
Eugenia Popescu

Motto: “Daca n-ai un dram de putere si putina bagadondeala in tine, esti pierdut”. Marian Vanghelie

Cu siguranta ca nici macar Marean Vanghelie nu crede ca va castiga batalia pentru Bucuresti. Pentru el cruciala este nominalizarea pe care, iata, nu o poate obtine atat de usor cum ar fi crezut. Desemnarea altei persoane in postul de candidat la Primaria Capitalei, mai mult, desemnarea peste vointa lui ar reprezenta o stirbire catastrofala a autoritatii sale la nivelul organizatiei si un prim pas catre pierderea conducerii ei. Dl Geoana se foloseste de dl Vanghelie, chiar si cu riscul de a plati in cazul unei nominalizari urmate de esec, pentru a stopa repozitionarea mai buna a unor rivali. Dl Oprescu are sanse sa se apropie periculos de mult de fotoliul de primar general, dar acest succes nu-i va aduce soarele pe ulita presedintelui Geoana. Din contra. Deocamdata, insa, norii s-au adunat gramada pe cerul primarului care este, pentru ca, vorba acestuia, “Soarta mea a fost hotarata de destin”. Pana dupa summit, un destin destul de crud.

“Pai, cum vine treb’soara asta, neamule, cum vine ea?, ca acum ma inervez si fac alea-alea si pe toti de-odata?”, s-a usurat Marean la spartul BPN-ului, proptit de ulucile sediului din Kiseleff, incoltit de gazetari, blituri, microfoane, reportofoane, camere si gura-casca, varsandu-si dintr-o suflare tot naduful, fara numar, fara numar, pe care-l avea pe inima lui, naduf care-l mai trecuse in urma cu ceva timp, prilej cu care a mai adaugat inca o perla la siragul celor care l-au facut de-a dreptul celebru. “Sunt atat de nervos si suparat, incat vorbesc doar administrativ”. De asta data supararea i-a fost totala, ca fara sa stie, a trecut-o de-a dreptul pe proza. Cu subiect, predicat - ceea ce nu i se intampla prea des - si cu ce-o mai fi pe-acolisea. Pe scurt, ca o expunere in extenso, care inca ii mai joaca feste si-l mai si oboseste din cale-afara, treaba sta cam asa. Dupa ce ani de zile a servit partidul si pe oamenii lui ca un caine-n plina iarna si urgie, dupa ce a intors pe dos buzunarele sponsorilor si a dat vanghelioane la tot neamul si tot marlanul a mancat somon fumé si s-a spurcat la sampanie frantuzeasca, dupa ce a imbracat economatele - pravaliile alea pentru saraci - din talpi pana-n crestet tot in marmura de Carrara, feronerie de epoca, termopane de ultima generatie si spoturi luminoase, tot din metru-n metru, sa se bucure si ochii lor daca gura lor nu are ce manca, dupa ce a curtat toate directoarele din sector si le-a dansat ca pe vremea tineretii, cand i se topeau ochii si-i sfaraiau calcaile dupa Charlotta lui, dupa ce s-a pus cu burta pe carte - si nu o data, ci chiar de doua -, executand la “privata” dreptul si partial(color) managementul si, in final, dar nici pe departe in cele din urma, dupa ce a reusit sa conjuge blestematul ala de verb “a fi”, ca pe “a avea” il stia ca pe apa, iata-l, acum, la venerabila varsta de 40 de primaveri, cand ii fierbe sangele in “instalatii” si i se invart dregatoriile in cap, cand ochii vaz - dar inca!!!- nu spun si inima cere - si inca cum!! - iata-l deci pe el, pe Imparatu’, pe Giuvaeru’, cum ar zice fanii lui din “RFG”, ramas fara “coledzi”. Si de ce, pacatele mele? Ca, zice Marean, cand se vorbeste despre el la cine, fireste, merita si apreciaza: “Pe mine ma recomanda foarte multe calitati”.
Asa ca degeaba tetea Gioana - baiat bazat, baiat salon, obraz fin, caracter mare si curat lacrima, ochi priceput si tot asa - i-a strigat, ca pe vremuri Base lui Petrica, “Mareane, esti cel mai misto, manca-ti-as!”, ca situatia lui Marean a ramas tot ca la inceput. Adicatelea, cu Oprescu in coasta si cu intelighentia pe el cat capra. Acum, drept este ca cu Profesoru’ o scoate el cumva la liman, ca nu degeaba l-a uns senator, basca ministru al sanatatii, chiar inainte sa aiba loc alegerile parlamentare, si cu mult-mult mai ’nainte de a se face noul guvern, undeva la jumatatea anului viitor, ca, ce mama dracului, unu-i Marean! Deci, si sa ne intelegem: cu Proful treaba-i ca si aranjata. Ce “independent”, ce fite, ce baleturi? S-a marcat! Cu intelighentia – nu-i problema. E cu el. Toata. Sau, ma rog!... Ca, daca il apuca nabadaile si striga catalogul, sar profele pe el mai croite decat ale lui Petrica pe vremea tumultoasei Apaca. Si cu toate ca nu-si va pune nici macar pulover rosu, ca asa ceva nu se eczista in cataloagele Armani, Hugo Boss sau Ermenegildo Zegna, succesul e ca si garantat. Ca la Turcescu, pe vremurile cand ii sarea ratingul ca acum lui Marean mustarul. Adica suta la suta. Mai ramane chestia cu stanga. O nimica toata. O rautate, sa moara mama. Pai, daca nici el n-o fi de stanga, apoi cine-o mai fi? Pai, ia vezi, neamule, cat de sarac si cinstit e Marean, prin comparatie cu omologii lui de la sectoare. Pai, are el, maiculita Domnului, marmura lui Videanu, bordurile fara numar si colectia lui de ceasuri de 200.000 de euro, masinile lui Poteras, un Fiat Polski si un Lexus Rx, vilele din Voluntari si terenurile lui Ontanu, sau averea lui Chiliman, pentru inventarierea careia ne-ar trebui vreo doua editii de ziar cap, coada? Nuuu! Ce are Marean cel de stanga? Prafu’de pe toba, trai-ti-ar famelia! Conform propriei declaratii de avere, are un apartament pe bd. Dacia, doua masini de lux, o colectie de ceasuri in valoare de 50.000 de euro, tablouri estimate la 80.000 de euro si alte active si investitii care nu depasesc 100.000 de euro. In total, vreo 600.000-800.000 de euro. Mai nimic! Si atunci? Ce sunt rautatile astea? Se sustine ele sau nu se sustine? Auz? Si ar mai fi ceva - de ce trebuie sa se lupte el, Marean, pentru binele si propasirea alegatorului doar pe burta goala? Si apoi, daca stanga autohtona nu-l recunoaste, nu-i suparare! Ca aia europeana l-a luat deja in brate. Sa-l sufoce, nu alta. D’aia Marean nu-si face probleme ca, zice el, are relatii foarte bune cu “stanga europeana”, de la care chiar a luat pe bani si pe contract cu banii lui, persoana fizica, “cinci consilieri care au lucrat si pentru Tony Blair”. Cei cinci o sa-l ajute si pe el in campanie, “pe probleme de comunicare publica, marketing politic si focus-grupuri”. Aoleou, pai daca-i pe-asa, atunci nu-i loc de esecuri, ci doar de succesuri!!! Acum, ca unii au castigat de trei ori Presedintia Romaniei si n-au lucrat cu consilieri straini, e treaba lor. Treaba lui Marean e alta si vorba dansului - “Cine n-are loc de mine… nu ma intereseaza… nu se inghesuieste”. Si cu asta... a spus totul.