Politica romaneasca- toata-n smacuri si sclipici

Politica romaneasca- toata-n smacuri si sclipici
Eugenia Popescu

O fi politica don’soara aia de pe centura, toata-n smacuri si-n sclipici, cu ochii cat sarmaua pe TIR-isti, carduri si portofele, dar nici asa! Pai, la ce se intampla azi prin politica romaneasca, pana si felinarul de prin stabilimentele de profil s-ar imbujora de rusine, iar periculoasele alea amarate de presteaza-n colt la Inter ar parea fugite dintr-o manastire de maici. Cu mortul electoral in casa, partidele si-au iesit cu totul din minti. Ideea ca s-ar putea alege praful de ciolan - salarii barosane, pensioare asisderea, viitor asigurat, prezent si mai si, mertane, bodyguarzi, privilegii, comisioane, vacante, deplasari, diurne, demnitati, plecaciuni, influenta, tocsouri, Perier cu lamaie, Armani, Gucci, Versace, scoli de vara cu socializari la malul marii, clubbing, shopping Paris-Londra-State, licitatii, afaceri, tranzactii in imobiliare, castiguri la bursa, trai-nineaca pe bani bugetari - ii fac sa joace totul pe o carte. Un fel de ruleta ruseasca. Scapa cine poate, se alege cine da mai mult din coate.

Si daca timp de patru ani, bunul-simt sau macar simtul ridicolului n-au avut ce cauta in atat de tulburata noastra clasa politica, acum, la caderea cortinei, chiar ca nu mai e cazul.
Vrand sa ofere natiunii o “explicatie decenta” pentru o posibila alianta “indecenta”, Micul Boc si Marele PD-L s-au prezentat in corpore la usa Cotrocenilor, zgariind portile ca sa intre in audienta la Zeus. Nu ca s-ar fi dus sa sarute papucul – Doamne fereste!, asa ceva nu intra in doctrina (am zis doctrina?!) pedelistilor - in speranta obtinerii iertaciunii pentru ceea ce politicienii, altii decat portocalii, au numit troc cu demnitati intre PD-L si PRM la Senat, ci s-au dus pentru a oferi presedintelui “argumentele” care au stat la baza unei decizii cu cantec. Luandu-ne de fraieri, PD-L-istii incearca pe romani arta imbrobodirii - strans, cat mai strans, ca se schimba vremea - caruia ii serveste, acum la trei luni distanta de alegeri, momeala “distantarii de Cotroceni”. Si viceversa, presedintele intelegand in al doisprezecelea ceas si in sfarsit, ca lipindu-se ca marca de scrisoare de campania unui candidat PD-L la vreo dregatorie nu face decat sa joace, cu casa inchisa, rolul bolovanului atarnat de gat. Si intre noi fiind vorba, Vasile Blaga, candidatul portocaliilor la Primaria Capitalei, nu a pierit doar pe propria-i mana. L-a “ajutat” presedintele cu amandoua. I le-a pus pe crestet si l-a tinut sub apa. Dar nici aceste amintiri care dor nu vor putea strica prietesugul de partid si de stat dintre cei doi. Faptul ca acum ne “distantam” face parte tot dintr-un scenariu de campanie. E tot politica, e doar de ochii lumii. Adicatelea, Boc si ai lui, avand si ei demnitatea lor, pot spune, i-auzi ia: “Nu cred ca relatia dintre noi si presedinte se pune in termeni de scuze”, iau si ei decizii, “vazand ca institutia prezidentiala este tarata involuntar in acest subiect, am decis…”, spun si ei vorbele lor. Tonomatele din ei s-au gripat si mesterul a inghitit cheita.
Copiind modelul “Basescu, fata’n fata cu dosarul”, pesedistul Miron Mitrea a demisionat din Parlamentul Romaniei, punandu-se pe aceasta cale la dispozitia procurorilor. A demisionat cu zgomot mare, exhibandu-si in repetate randuri barbatia de macho, intr-un discurs teatral si radical, de-ai fi crezut ca-i pregatit sa renunte la viata si nici pe departe la imunitatea parlamentara de (numai!) trei luni. Pentru ca dl. Mitrea nu se retrage in munti si nici la manastire, asa cum putea sugera neinitiatilor in ale strategiei de campanie gestul domniei sale. Domnul Mitrea nu se retrage din nimic, pleaca doar putin din Parlament. Se retrage la una din proprietatile sale, poate chiar la cea din Austria, pentru a pune la punct strategia de campanie a partidului din care face parte si a sa persoana, desemnarea candidaturii domniei sale pentru un colegiu din Vrancea fiind deja batuta in cuie. Ce a fost cu circul asta? Pai, ce sa fie - politica made in Romania. O data, ca sa vada lumea, dar mai ales cea purtatoare de stampila, ca dl. Mitrea are toate insemnele barbatiei puse, toate impreuna si una cate una, la locul lor. E, cum ar veni, barbat o data, votul cel putin al femeilor fiind ca si smuls. In al doilea rand, sa vada aceeasi lume ca unu-i Mitrea si altu-i Nastase. Demisia, oricat de mica ar fi ea, face diferenta. Si apoi, daca e sa calcam pe cadavre pentru a ajunge din nou in Parlament, calcam si pe ei, si pe ai nostri. Unde-i problema?!! Chiar, unde-i? Pana una alta, calcatura asta sanatoasa i-a adus dlui Mitrea un post de vicepremier in viitorul cabinet al premierului Mircea Geoana. Si acesta nu-i ultimul cabinet pe care politicienii ni-l coc. Dorind sa vada natiunea ca s-a trezit demult din morti si ea n-a bagat de seama, Theodor Stolojan (draga Teo!) a aparut la televizor in chiloti, anuntand romanii ca ravneste la cea mai inalta demnitate in stat, cea de premier intr-un Guvern portocaliu, agreat de presedinte, mai mult chiar dispus sa-l investeasca inainte de a se alege. Pe marginea acestei aparitii usor scandaloase, comentatorii s-au calcat pe condeie incercand sa dea episodului consumat la malul marii, sau cum ar zice acelasi presedinte cu carlig la PD-L - pe malul “lacului rusesc”, conotatii dintre cele mai diferite. Unii au spus ca draga Stolo a luat teapa chiar de la propriul partid, care si-ar fi trimis paparazzi pe urmele lui pentru a-i lua gatii. Ca portocaliii se sfasie intre ei incercand sa se salte pe o pozitie cat mai buna in viitorul Executiv. Ca Vasile Blaga si Adriean Videanu ar fi in spatele acestei conspiratii, menita “sa-l faca” la imagine pe Stolojan. Altii cred ca, din contra, gestul europarlamentarului PD-L ar face parte dintr-o strategie electorala, marca Cotroceni, prin care se incearca rebrenduirea lui “Stolo”, ca de acolo, din birourile prezidentiale, i s-ar fi strigat, de-a dreptul biblic: “Scoala, Lazar, din mormant si umbla!”. Iar Stolo, ca un soldat disciplinat, nu numai ca a umblat, dar a si inotat, a dat declaratii, s-a prezentat romanilor apt sa ia de coarne taurul guvernarii. Nu era la recuperari, asa cum ar fi crezut romanii de la episodul de acum patru ani, in care Basescu ii clatina deasupra capului coliva, lacrimand ca dupa un film indian. Nu zacea pe nasalie, ci zacea pe plaja, ca tot omu’, in chiloti si-n slapi. Ei, acum nu arata el a Silvester Stalonne, in “Terminatorul”, nici a Nicolaescu dintr- “Un comisar acuza”. Dar nici de lepadat nu era. Era tocmai bun de votat. Ce scenarii, ce strategii… Stolo a vrut sa arate lumii ca inca mai poate si ca ar mai avea si cu ce. Ca pentru asta a trebuit sa se lase la nudul gol, examinat cu camerele de luat vederi centimetru cu centimetru, nu mai conteaza cand e vorba de a te alege!!